Cuprinsul cererii de chemare în judecată

Cererea de chemare în judecată constituie actul juridic depus de către salariat – reclamant, în care sunt cuprinse toate datele şi cir­cumstanţele importante pentru so­luţionarea litigiului individual de muncă. În acest sens, litigiu indivi­dual de muncă se consideră diver­genţele dintre salariat şi angajator ce decurg din raporturile individu­ale de muncă.

 

Despre asemenea divergenţe care pot face obiectul unui litigiu individual de muncă, mai pe larg vom vorbi mai jos. Însă mai întâi să specificăm componentele sau elementele principale ale unei cereri de chemare în ju­decată, care constituie drept prevederi legale. Şi anume, art. 166 din Codul de procedură civilă dispune că cererea respectivă trebuie să cuprindă următoarele:

 

• instanţa de judecată căreia îi este adre­sată; • numele salariatului – reclamant, domi­ciliul lui; • numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale angajatorului – pârât; • numele, prenumele, adresa, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale reprezentantului reclamantului; • esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau inte­reselor legitime ale salariatului – reclamant, pretenţiile lui; • pretenţiile salariatului – reclamant către angajatorul – pârât; • valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată; • date despre respectarea procedurii de so­luţionare prealabilă a litigiului individual de muncă pe cale extrajudiciară, dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părţilor; • documentele anexate la cerere.

 

Cererea respectivă poate să conţină şi alte date prevăzute de legislaţie sau pe care salari­atul le consideră importante pentru soluţio­narea litigiului individual de muncă, precum şi anumite demersuri ale acestuia. Cererea dată o semnează salariatul sau reprezentan­tul acestuia abilitat în modul stabilit de le­gislaţia procesuală civilă. Totodată, este im­portant de menţionat că legea, şi anume art. 166 alin. (6) din Codul de procedură civilă, stabileşte că cererea de chemare în judecată este valabilă chiar dacă aceasta poartă o de­numire incorectă. Acelaşi articol, la alin. (7), dispune că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant care este asistat în judecată de un reprezentant, trebuie să fie dactilografiată.

 

Documentele care se anexează la cererea de chemare în judecată

 

La cererea de chemare în judecată se ane­xează:

 

• copiile de pe cererea de chemare în ju­decată şi de pe înscrisuri, certificate în mo­dul stabilit, într-un număr egal cu numărul de pârâţi; • documentele care certifică circumstan­ţele pe care reclamantul îşi întemeiază pre­tenţiile şi copiile de pe aceste documente pentru pârât (sau pârâţi) dacă acesta nu dis­pune de ele; • documentele care certifică circumstan­ţele pe care salariatul – reclamant îşi înteme­iază pretenţiile; • documentele care confirmă respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiu­lui, dacă respectarea acestei proceduri este prevăzută de lege sau de contractul părţilor; • documentul ce legalizează împuternici­rile reprezentantului.

 

La cererea de chemare în judecată salaria­tul – reclamant poate anexa şi alte documen­te şi demersuri.

 

Divergenţele dintre salariat şi angajator

 

Instanţele de judecată, potrivit Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Repu­blicii Moldova (nr. 12 din 03.10.2005), exa­minează litigiile apărute în cadrul încheierii, modificării sau încetării contractului indivi­dual de muncă privind:

 

• refuzul neîntemeiat de angajare la mun­că (art. 47, 247 CM); • concedierea salariatului în legătură cu rezultatul nesatisfăcător al perioadei de pro­bă (art. 63 CM); • modificarea contractului individual de muncă fără consimţământul salariatului (art. 68 CM); • transferul la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiaşi unităţi sau transferul la o altă muncă permanentă, la o altă unitate ori într-o altă localitate împreună cu unita­tea fără consimţământul salariatului (art. 74, 250 CM); • suspendarea nejustificată a contractului individual de muncă (art. 76-79 CM); • încetarea contractului individual de muncă încheiat pe o durată determinată (art. 83 CM); • desfacerea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, demisia (art. 85 CM); • desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (art. 86, 183, 251, 257, 263 CM); • neachitarea indemnizaţiilor în cazul încetării contractului individual de muncă (art. 184-186, 264, 274 CM); • încheierea şi încetarea contractului indi­vidual de muncă cu cadrele didactice şi cu cadrele din organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării (art. 297,301 CM) şi alte situaţii li­tigioase apărute în cadrul încheierii, modi­ficării şi încetării contractului individual de muncă.

 

De cele mai multe ori, obiectul acţiunii este complex, adică cererea conţine mai mul­te pretenţii, denumite capete de cerere, prin­tre ele fiind şi repararea prejudiciului materi­al, ca un capăt de cerere subsecvent. În aceste cazuri acţiunea va examina-o instanţa de ju­decată într-un singur proces judiciar, nefiind necesară respectarea procedurii prealabile de examinare a litigiului, (pct. 11 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 11 din 3 octombrie 2005 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti ale legislaţiei ce reglementează obligaţia une­ia dintre părţile contractului individual de muncă de a repara prejudiciul cauzat celei­lalte părţi”, publicată în Buletinul Curţii Su­preme de Justiţie nr. 2 din anul 2006).

 

Cererea de chemare în judecată o semnează salariatul sau reprezentantul acestuia

 

Cele mai răspândite acţiuni de acest gen sunt cele prin care fostul salariat, concediat de către angajatorul său, cere declararea re­spectivei concedieri drept ilegale, restabilirea sa în funcţia anterior ocupată şi, totodată, ca şi cerere subsecventă, repararea prejudiciu­lui material sub formă de compensare a sala­riului pe care el nu l-a primit în legătură cu privarea ilegală de posibilitatea de a munci. Mai mult decât atât, foarte des salariaţii cer şi repararea prejudiciului moral cauzat, solici­tând perceperea, în acest scop, de la angajator a anumitor plăţi, solicitare care reprezintă, de asemenea, un capăt de cerere subsecvent ca­pătului principal al cererii.

În acţiunile care rezultă din litigiile de muncă, salariaţii sunt scutiţi de plata taxei de stat. Scutirea respectivă este prevăzută atât de Codul muncii care, prin intermediul art. 353, stabileşte că salariaţii sau reprezentanţii acestora, care se adresează în instanţele de judecată cu cereri de soluţionare a litigiilor individuale de muncă, inclusiv pentru a ata­ca hotărârile şi deciziile judecătoreşti privind litigiile vizate, sunt scutiţi de plata cheltuie­lilor judiciare (a taxei de stat şi a cheltuieli­lor legate de judecarea pricinii). Codul de procedură civilă, prin intermediul art. 85, stabileşte că se scutesc de plata taxei de stat salariaţii – reclamanţi în acţiunile de reinte­grare în serviciu, de revendicare a sumelor de retribuire a muncii şi în alte revendicări legate de raporturile de muncă.

 

Ion Preguza,

şeful Departamentului juridic CNSM