Cum să oprim îmbătrânirea populaţiei

 

Populaţia ţării noastre îmbătrâneşte în mod îngrijorător. Doar pe parcur­sul ultimilor patru ani, ponderea persoanelor în vârstă de peste 60 de ani a crescut cu 10 la sută şi reprezintă în prezent mai bine de 16 procente din nu­mărul total al locuitorilor ţării. Către 2035, potrivit prognozelor făcute nu demult de Olga Gagauz şi Anatoli Rojco, colaboratori ai Institutului Naţio­nal de Cercetări Economice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ponderea persoanelor în etate se va ridica până la 25 de procente, iar către 2050 va ajunge la 35 de procente. Înseamnă că numărul persoanelor apte de muncă din ţară va scădea, în timp ce beneficiarii sistemului public de pensii, care deja este unul deficitar, se  vor înmulţi, ceea ce va crea şi mai  mare bătaie de cap în ceea ce priveşte plata pensiilor.

 

Nu se înregistrează un trend de întinerire a populației

 

Acum aproape două luni, participând la un eveniment public ce viza problemele persoanelor vârstnice, Maria Creminscaia, specialist principal pe probleme social-eco­nomice al Confederației Naţionale a Sindi­catelor din Moldova, a sonorizat viziunea CNSM din perspectiva identificării unei so­luţii  pentru încetinirea îmbătrânirii popu­laţiei ţării şi anume prin stimularea ratei de natalitate. Din păcate, acest indice este unul descrescător în ultima vreme.

Dacă, în  2012, se năşteau 39.435 de prun­ci, apoi anul trecut numărul nou-născuţilor

a coborât la 38.616, adică cu 4 la sută mai puţin. În timp ce numărul total al locuitori­lor ţării în această perioadă a scăzut doar cu un procent.

Drept urmare, ponderea persoanelor ti­nere în ţara noastră scade în mod simţitor. În mod concret, în perioada 2010-2014, nu­mărul copiilor s-a micşorat cu 8,5 procente sau cu mai bine de 64 de mii de copii.

 

Familiile cu copii sunt ignorate de către stat

 

De ce se reduce rata natalităţii, de ce sca­de în mod ameninţător numărul copiilor în ţara noastră şi cum poate fi redresată situa­ţia, după cum sugerează CNSM? Răspunsu­rile la aceste întrebări încearcă să le dea un studiu al Centrului analitic „Expert–Grup”, realizat de Constanţa Popescu, la solicitarea Comisiei parlamentare protecţie socială, sănătate şi familie. Una dintre principalele probleme care afectează natalitatea constă în faptul că în Republica Moldova circa 64,5 la sută dintre copiii cu vârsta de până la trei ani au părinți neasigurați material, adică fără venituri necesare. Acești copii benefici­ază de o  indemnizație de la stat doar până la vârsta de 1,5 ani. Adică majoritatea familii­lor care cresc copii de 1,5-3 ani nu se bucură de nici o finanțare din partea statului. Nu ridică indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului, nu au un loc la grădiniță pentru copilul lor.

De aceea, în studiu se consideră necesar modificarea cadrului legislativ în Republica Moldova sub aspectul îngrijirii copilului. În primul rând, se vine cu un set de propuneri privind optimizarea concediului de îngrijire a copilului până la trei ani şi de 3-6 ani. Se sugerează aplicarea plăţii diferențiate a in­demnizaţiei de îngrijire a copilului pentru primul an și al doilea an după naştere, pre­cum și asigurarea unui plafon minim diferit. Astfel încât indemnizaţia pentru primul an să fie mai mare decât în al doilea an, pentru că în acest răstimp copilul are cea mai mare nevoie de mamă, inclusiv pentru alăptat. Tot în anul întâi, se recomandă ca pragul minim lunar al indemnizaţiei să fie majorat cu cel puţin 400 de lei pentru toate familiile.

Gradual, în următorii 3-5 ani, se propune ca această indemnizaţie să fie majorată până la nivelul minimului de existență al unei per­soane adulte. Alternativ, indemnizația pen­tru cel de-al doilea an ar putea fi și ea ajus­tată.

 

Mai multe oportunităţi pentru familiile asigurate

 

De asemenea, se pledează pentru oferi­rea mai multor oportunităţi pentru părinții cu nivel pertinent de trai, dar care să cores­pundă nevoilor familiilor cu diferite posibi­lităţi. De exemplu, să se prevadă concediul de îngrijire a copilului de până la trei ani.  În acest sens, să se purceadă la aplicarea unei perioade de tranziție, pentru primii cinci ani, începând chiar cu ianuarie 2016. Astfel încât părinții să poată alege chiar la stadiul iniţi­al schema şi durata concediului, care nu vor putea fi schimbate ulterior. Adică să alea­gă una din două: ori schema clasică de trei ani cu o indemnizaţie de 30 de procente din mărimea salariului, ori  durata totală de doi de ani, cu o indemnizaţie de 60 de procente din mărimea salariului pentru primul an de îngrijire a copilului şi cu o indemnizaţie de 30 de procente pentru al doilea an, însă pen­tru anul trei nu se va plăti nimic.

 

Indemnizaţiile pentru îngrijirea copiilor trebuie să fie echivalente cu minimul de existenţă al unei persoane adulte

 

Ulterior, pe termen mediu, după evalua­rea practicii cu cele două scheme, precum și odată cu dezvoltarea creșelor de stat și pri­vate, se recomandă introducerea schemei de un singur an prin acordarea unei indemniza­ţii de 90 la sută din mărimea salariului, iar pentru al doilea și al treilea an de îngrijire a copilului să se acorde doar concediu neplă­tit. În acelaşi timp, pentru al doilea și al trei­lea an să fie exclusă orice interdicție privind munca părinţilor, aceştia beneficiind doar de o finanțare parțială.

Urmează a fi modificat şi cadrul legislativ privind concediul neplătit pentru îngrijirea copilului cu vârsta de 3-6 ani, cu păstrarea locului de muncă. Şi în acest caz,  se are în vedere o reformă pentru o perioadă de tranziție. Adică, o dată la trei ani, legislato­rii să scurteze durata concediului cu câte un an, până se va ajunge, gradual, la durata de patru ani.

 

Măsuri încurajatoare pentru familiile care vor să aibă mai mulţi copii

 

Totodată, se propun  măsuri suplimentare de corectare a sistemului actual de îngrijire a copilului. Astfel, pentru părinții aflați la studii cu frecvență la zi se prevede dreptul pentru un termen minim de trei ani. În timp ce  pentru mamele care nasc un copil în pe­rioada concediului parțial plătit de îngrijire a copilului şi lucrează part–time, se propune ca indemnizația pentru al doilea copil să se calculeze în baza veniturilor din ultimele 12 luni care au precedat ieșirea în concediul de îngrijire a copilului. Dar se specifică precum că această indemnizație nu poate fi mai mică decât cea pentru copilul precedent. Autoarea studiului consideră că este o măsură impor­tantă, menită să prevină descurajarea ma­melor însărcinate cu al doilea copil să iasă la lucru part-time.

Familiile din ţara noastră nu vor fi stimu­late să aibă mai mulţi copii câtă vreme nu va fi modificat şi Codul educaţiei. Astfel, grădi­niţele şi creşele finanţate de către stat trebu­ie să fie obligate să presteze servicii pentru copiii care au atins vârsta de doi ani, ci nu trei ani, cum se procedează în prezent. În acelaşi timp, se propune  de a dezvolta ca­drul legal de cerințe clare pentru deschiderea grădinițelor private, cu servicii de calitate, a căror extindere ar contribui la diminuarea presiunii asupra sectorului public din per­spectiva prestării unor astfel de servicii.

Un studiu recent, realizat de către Vale­riu Sainsus, doctor conferenţiar, cu suportul IDIS „Viitorul” şi al Fundaţiei „Hanns Sei­del”, ne avertizează că numărul persoanelor vârstnice către anul 2018 ar putea să se ridice la 50% din populaţia totală a ţării. În opinia sa, principalele cauze ce duc la îmbătrânirea populaţiei ţării noastre sunt: infertilitatea, care a crescut în ultima vreme de 2-3 ori, mi­graţia cetăţenilor, lipsa de politici ale statului în vederea redresării situaţiei demografice. Din păcate, după cum a comentat Ion Bum­bac, consultant în Departamentul protecţie social-economică al CNSM, care a participat la lansarea studiului respectiv, expertul nu a prezentat soluţii pentru „întinerirea” ţării.