Foto: gazetalubuzoianu.wordpress.com
După ce m-am căsătorit, în anul 1970, am locuit în casa socrilor. Încă din anii 80, împreună cu soţul, am construit în ograda părinţilor săi o casă nouă pentru familia noastră, pe care am terminat-o prin 1988. În căsătoria noastră s-au născut trei copii şi acum ei sunt majori. După ce s-a căsătorit fiica cea mai mare, în 1994, şi ea a rămas să locuiască cu soţul ei în casa noastră. Viaţa ne-a determinat, pe mine şi pe fiicele mele, să plecăm la muncă în Italia. De curând, am revenit acasă, însă am rămas uimită de problema care mă aştepta. Deoarece în casă a rămas să locuiască ginerele, lui îi expediam bani pentru întreținerea gospodăriei, impozite şi alte cheltuieli. Am descoperit că ginerele a înregistrat drepturile asupra casei pe numele său, fără știrea mea. Am încercat să clarific această problemă la Primăria satului şi la Oficiul cadastral, însă fără nici un rezultat. Mai mult, după toate acţiunile mele, s-a constatat că eu nu deţin nici un act asupra casei. Nu cunoşteam nimic pentru că, de regulă, se ocupa de actele casei soţul meu, decedat cu mai mulţi ani în urmă. Deci, în afară de faptul că fiica a divorţat, fostul ei soţcontinuă să locuiască în casa mea, să se considere proprietar şi să se comporte cu mine ostil. Cum aşputea să rezolv această situaţie pentru a putea să-mi recuperez locuinţa şi proprietatea?
Viorica GRECU, avocat,
viorikagrecu@gmail.com
Menţionăm, în primul rând, că problema ar trebui să-şi găsească rezolvarea prin intermediul modalităţii extrajudiciare de recunoaştere a dreptului de
proprietate. Această cale ar urma să fie exercitată în baza Legii cadastrului bunurilor imobile, care enumeră temeiurile înregistrării dreptului asupra bunului imobil la organul cadastral din localitate în temeiul documentelor administrative emise de către autorităţile publice, în cazul dat, Primăria localității.
Dacă însă aţi nimerit în situaţia în care nu dispuneţi de anumite acte, iar autoritatea publică din localitate a refuzat emiterea lor din motive de lipsă a acestora sau a înscrierilor în registre, precum menţionaţi, atunci există temei pentru adresare în instanţa de judecată.
Într-adevăr, este bine cunoscută actuala practică judiciară, publicată şi pe site-ul Curţii Supreme de Justiţie, şi anume că ea se axează pe aceea că cetăţenii urmează să respecte procedura prevăzută de Legea cadastrului bunurilor imobile şi să-şi înregistreze proprietăţile prin adresarea la organele care se ocupă de legalizarea construcţiilor: primăriile, inspecţiile în construcţii, oficiile cadastrale etc. Aceasta se explică prin faptul că până nu demult multe persoane abuzau şi înălțau diferite obiective fără a dispune de autorizaţii de construcție şi numai după aceea solicitau instanţelor de judecată legalizarea lor. În prezent, această practică este stopată, iar instanţa supremă explică faptul că instanţa judecătorească nu are dreptul să constate faptul aflării în posesie a construcţiilor care nu sunt terminate sau nu sunt date în folosință, deoarece asemenea construcţii nu urmează a fi înregistrate. Totodată, nu pot fi examinate în ordinea judiciară nici cererile despre constatarea faptului aflării în posesie a unei construcţii înălțate arbitrar sau a unei construcţii înregistrate anterior pe numele altei persoane sau procurate de către petiţionar conform tranzacţiei nelegalizate.
De asemenea, nu garantează obţinerea unui drept de proprietate nici Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Totuşi, în situaţia în care s-ar demonstra că locuinţa dvs. a fost construită până în anul 1990 şi că aţi epuizat toate căile extrajudiciare de a înregistra la Oficiul cadastral dreptul asupra imobilului, s-ar putea să convingeţi instanţa de judecată despre aceste dificultăţi şi să justificaţi dreptul la apărarea judiciară a proprietăţii, deci, pe cale judecătorească.
