Potrivit afirmațiilor unor foști și actuali raportori speciali ai ONU, piețele globale nu au reușit să asigure oamenilor astfel de necesități elementare precum sunt locuința și apa. Pandemia de COVID-19 a scos la iveală efectele catastrofale ale privatizării globale timp de decenii și ale concurenței de piață.
Când a izbucnit pandemia, am văzut că spitalele sunt suprasolicitate, personalul medical era nevoit să lucreze, practic, fără echipament de protecție, azilurile de bătrâni s-au transformat în morgi, s-au creat cozi lungi la testare, școlile încearcă din răsputeri să țină legătura cu elevii autoizolați la domiciliu.
Oamenii erau îndemnați să rămână acasă, în timp ce mulți dintre ei nu aveau un acoperiș normal deasupra capului, acces la apă și la sistemul de canalizare, precum și la protecție socială.
Timp de mai mulți ani, mărfuri și servicii sociale vitale au fost transmise în permanență în regim de outsourcing unor companii private. Adesea, acest lucru a condus la ineficiență, corupție, înrăutățirea calității, la marginalizarea continuă a celor săraci și la subminarea valorii sociale a necesităților de bază, cum ar fi locuința și apa. Este nevoie de schimbarea radicală a lucrurilor în acest domeniu, se arată în analiza publicată pe site-ul theguardian.com.
A apărut o oarecare speranță atunci când oamenii se pare că au conștientizat importanța decisivă a serviciilor sociale pentru funcționarea societății. Precum a declarat pe 12 martie Emmanuel Macron, președintele Franței, pandemia a demonstrat că există mărfuri și servicii care ar trebui să fie în afara legilor ce țin de piață.
De pildă, apa este o marfă deosebit de importantă, deoarece spălatul pe mâini constituie una din cele mai bune metode de a te proteja împotriva virusului. Circa 4 mlrd. de oameni din lume se confruntă cu o insuficiență acută de apă cel puțin pe parcursul unei luni pe an. În provincia Petorca din Chile, de exemplu, un copac de avocado consumă mai multă apă decât cota zilnică alocată fiecărui locuitor. Deși a fost majorat volumul de apă livrată zilnic locuitorilor, Ministerul Sănătății a anulat această decizie după opt zile, ceea ce denotă faptul că autoritățile pun interesele companiilor private mai presus de drepturile cetățenilor.
Comandând mărfuri și servicii sociale, guvernele recunosc, în vorbă, drepturile omului
Dar cum stau lucrurile cu mult așteptatul vaccin? Recunoscând că nu ne putem bizui pe forțele pieței, peste 140 de lideri mondiali și experți au îndemnat guvernele și instituțiile internaționale să garanteze că testele, metodele de tratament și vaccinurile pentru COVID-19 vor fi accesibile pentru toți gratuit. Însă realitatea e de așa natură încât companiile farmaceutice din toată lumea concurează pentru comercializarea primului vaccin.
„Mantra” globală de a practica distanțarea socială, pentru a evita răspândirea coronavirusului, este fără sens pentru 1,6 mlrd. de oameni, care locuiesc în case extrem de neadecvate, nemaivorbind de 2% din populația lumii care nu are acoperiș deasupra capului. Cu toate acestea, cele mai multe guverne, se pare, nu doresc să revină pe piața locuințelor pentru reglementarea organizațiilor financiare care au condus la apariția unor astfel de condiții. Finanțarea locuințelor de către acești subiecți timp de mai mulți ani a dus la creșterea chiriei, la evacuarea chiriașilor cu venituri mici, la incapacitatea de a menține locuințele într-o stare bună și lăsarea mai multor apartamente pustii pentru creșterea profitului.
Continuând să lase mărfurile și serviciile sociale în seama antreprenorilor, guvernele își îndeplinesc doar pe hârtie obligațiile în ceea ce privește drepturile omului. În realitate, însă, ele afectează temelia democrațiilor, conduc la adâncirea inegalităților și generează o segregare socială. Șase experți independenți ai ONU din diverse pături sociale, actuali și foști raportori speciali pe marginea unor drepturi economice, sociale și culturale, anunță că a sosit timpul să se declare sus și tare: comercializarea sistemului de sănătate, a educației, alimentării cu apă, sanitației și a altor resurse și servicii legate de drepturi conduce la marginalizarea celor săraci și la încălcarea drepturilor omului.
În context, este important ca astfel de organisme internaționale, precum sunt Banca Mondială și FMI, să nu mai impună țărilor modele financiare și privatizarea serviciilor sociale.
Ne aflăm într-o stare excep-țională. Este probabil că criza legată de COVID-19 va aduce la sapă de lemn încă 176 de mln. de oameni. Drepturile omului pentru fiecare dintre aceștia vor fi încălcate, dacă nu se vor schimba radical modelele și investițiile în servicii sociale de calitate.
