Cotele diferenţiate de asigurare socială, obligatorii în UE

Toate ţările membre sau cele asociate la Uniunea Europeană dispun de sisteme de asigurare socială care au la bază achitarea de către salariaţi şi angajatori a unor cote diferenţiate în acest fond, în funcţie de riscurile reale existente în diferite domenii de activitate. Potrivit şefului Inspectoratului Muncii al Sin­dicatelor, Gheorghe Burbulea, în prezent, în ţara noastră cotele de asigurare socială sunt aceleaşi pentru toate sferele de activitate.

 

„CNSM a solicitat în repetate rânduri Guvernului să iniţieze un proces de schimbare a siste­mului actual de asigurări sociale în corespundere cu standardele europene. În timp ce în toată lu­mea civilizată plăţile de asigurări sociale sunt achitate integral de asigurator, în Republica Moldo­va, cotizaţiile sunt colectate de Casa Naţională de Asigurări So­ciale, iar costurile ce decurg din riscurile de muncă sunt suportate în întregime de către angajatori”, a precizat Gheorghe Burbulea.

Mai mult, nu există programe de reabilitare a sănătăţii salariaţi­lor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă sau de susţinere a eforturilor agenţilor economici orientate spre îmbu­nătăţirea condiţiile de muncă la unităţile economice.

În opinia şefului Inspectora­tului Muncii al Sindicatelor, sis­temul existent nu stimulează in­teresul angajatorilor de a investi în crearea unor condiţii bune de muncă, iar salariaţii şi familiile acestora nu sunt asiguraţi contra riscului de pierdere a capacităţii de muncă şi, respectiv, a surselor de existenţă.

 

Vina, atribuită salariaţilor

 

Totodată, la cercetarea acci­dentelor de muncă cu urmări gra­ve sau a celor soldate cu deces, an­gajatorii fac tot posibilul pentru a pune toată vina pe umerii salaria­ţilor accidentaţi pentru a nu achi­ta indemnizaţiile unice şi plăţile compensatorii prevăzute de lege. Pe de altă parte, întreprinderile sunt impuse din punct de vedere economic să recurgă la aceasta pentru a evita falimentul.

În prezent, indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă este calculată pe baza sa­lariului mediu anual al accidenta­tului care se înmulţeşte la numă­rul de ani rămaşi până la pensie. În mod normal, suma ce urmează a fi achitată în acest scop este de ordinul milioanelor şi de multe ori angajatorul nu are de unde lua aceşti bani, iar contractarea unor credite sau comercializarea utila­jului ar duce la sistarea activităţii şi lichidarea mai multor locuri de muncă.

În situaţia actuală, economia naţională a ajuns într-un aseme­nea impas, încât aproape că nu mai există locuri de muncă ce ar corespunde tuturor exigenţelor prevăzute de legislaţia în vigoare. Statisticile oficiale arată însă că doar trei la sută dintre acestea nu îndeplinesc normele sanitare, de securitate şi sănătate în muncă, a specificat Gheorghe Burbulea.

În condiţiile unui sistem de asigurări sociale bazat pe tarife egale pentru toate activităţile şi care nu ţin cont de nivelul de risc al traumatismelor, angajatorii nu pot fi impuşi să investească în condiţiile de lucru, în securitatea şi sănătatea în muncă. Alta este situaţia în Uniunea Europeană şi multe alte state, unde toate plăţile de asigurări sociale sunt achitate de asigurator.

 

Sistemul actual nu stimulează îmbunătățirea condiţiilor de muncă

 

În acest fel, agentul economic nu este ameninţat de faliment, salariaţii şi familiile acestora sunt asigurate, beneficiază de plăţi compensatorii din partea asigu­ratorului care dispune de fonduri suficiente, iar societatea progre­sează. Asemenea sisteme au fost deja implementate şi în ţările ve­cine, de ele beneficiază ucrainenii, ruşii şi românii. Spre exemplu, Ucraina a preluat exemplul ger­man, care clasifică condiţiile de muncă în zeci de categorii, după incidenţa accidentărilor, bolilor profesionale sau a cazurilor de in­capacitate temporară de muncă. Astfel, cotele de asigurare socia­lă stabilite pentru mineri sunt cu mult mai mari decât cele din şcoli sau grădiniţe de copii.

În Rusia, pentru obţinerea cer­tificatelor de corespundere a con­diţiilor de muncă normelor exis­tente, agenţii economici trebuie să depună cerere la compania de asigurări sociale, iar aceasta le restituie o parte din banii chel­tuiţi pentru atestarea locurilor de muncă. Totodată, după primi­rea acestor certificate, cotele de asigurări sociale sunt micşorate semnificativ, atâta timp cât nive­lul traumatismelor şi îmbolnăvi­rilor este mai jos decât cel mediu pe ramură.

Şi în România funcţionează un sistem de asigurări sociale bazat pe tarife diferenţiate. În funcţie de profesie, patronul ştie deja la momentul angajării care va fi co­tizaţia pentru un paznic, mătură­tor etc.

În context, Gheorghe Burbulea a constatat că, în Republica Mol­dova, cotizaţiile de asigurări so­ciale sunt, deocamdată, aceleaşi pentru lucrătorii şi angajatorii din domeniul deservirii sociale, mineritului sau construcţiilor. Şeful Inspectoratului Muncii al Sindicatelor a accentuat că şi re­gulamentul de cercetare a acci­dentelor de muncă este depăşit. Acesta pune pe seama angajato­rului şi crearea comisiei care in­vestighează împrejurările şi cau­zele accidentelor de muncă.

„Această prevedere creează conflicte de interese. Toate ac­cidentele de muncă trebuie să le cerceteze o organizaţie sau o persoană care nu se află în rela­ţii salariale cu agentul economic. Cum trebuie să fii ca să-ţi semnezi singur sentinţa?!”, se întreabă re­toric Gheorghe Burbulea.

 

Sindicatele protejează accidentaţii

 

Conform regulamentului de cercetare a accidentelor de mun­că, agenţii economici sunt în drept să cerceteze de sine stătător aceste incidente. Acest lucru a fost prevăzut din cauza că, în prezent, Inspecţia de Stat a Muncii nu dis­pune de suficiente capacităţi pen­tru a cerceta toate accidentele de muncă.

Gheorghe Burbulea a speci­ficat, în acest context, că în ţara noastră se produc 400-500 de accidente de muncă anual. Dacă în cazul celor soldate cu urmări grave sau cu deces, unde se im­plică şi inspectorii de muncă ai sindicatelor, vina revine ambelor părţi, atunci la cele pe care le cer­cetează angajatorii de sine stătă­tor, vina se pune pe umerii acci­dentatului în proporţie de 80-90 la sută. Dacă salariatul respectiv nu este de acord cu procesul ver­bal de cercetare, se poate adresa în instanţa de judecată, dar în acest caz riscă să rămână fără de lucru şi, din practică, cei mai mul­ţi se lasă păgubaşi.

Surse din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Fa­miliei au precizat pentru „Vocea poporului” că, un expert euro­pean a efectuat, recent, un stu­diu privind problemele existente în sfera asigurărilor sociale. Pe baza recomandărilor elaborate de acest expert, Ministerul Muncii, în conlucrare cu Ministerul Sănă­tăţii urmează să elaboreze cadrul legislativ şi normativ de raliere a ţării noastre la convenţiile Orga­nizaţiei Internaţionale a Muncii privind standardele minime de securitate socială şi cea privind serviciile de sănătate la întreprin­deri.

Potrivit specialiştilor CNAS, cota contribuţiei de asigurări so­ciale pentru 2013 este de şase la sută din salariul lunar pentru salariaţi şi de 23 la sută – pentru angajatori, iar pentru 2014 nu se preconizează să fie modificată.