Am solicitat să fiu angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, însă mi sa acceptat angajarea doar pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de muncă ale unui salariat care absentează temporar. Vă rog să-mi spuneți care sunt condițiile încheierii unui contract individual de muncă pe o perioadă determinată inclusiv, pentru înlocuirea salariaților temporar absenți și care poate fi durata maximală a acestuia?
Larisa Ermolenco, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Prin angajare sau, mai bine spus, prin încheierea contractului individual de muncă se realizează, în linii generale, principiul libertății muncii, care include dreptul la munca liber aleasă sau acceptată, dreptul dispunerii de capacitățile sale de muncă, dreptul alegerii profesiei și ocupației etc. Or, libertatea muncii constituie unul dintre cele mai importante principii privind reglementarea raporturilor de muncă, garantat prin art. 43 din Constituție.
În același timp, prin intermediul contractului individual de muncă se realizează o îmbinare armonioasă a intereselor personale ale fiecărui salariat cu interesele unității în care acesta (salariatul) lucrează.
Durata contractului individual de muncă constituie o clauză obligatorie a acestuia și are o importanță deosebită pentru salariat.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Codul muncii, „Contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată”. Durata nedeterminată a contractului individual de muncă este o măsură de protecție pentru salariați, având menirea de a-i asigura dreptul la stabilitate în muncă.
Contractul individual de muncă pe o perioadă determinată nu poate depăși cinci ani și poate fi încheiat doar în condițiile legii.
Temeiul legal al încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată, potrivit art.54 alin. (2) din Codul muncii, se indică în contract. Astfel, normă dată are drept scop obligarea părților contractante să negocieze și să argumenteze necesitatea încheierii contractului pe durată determinată cu invocarea temeiurilor legale și, după caz, a motivelor de fapt ce au condiționat limitarea duratei contractului sau a perioadei de prelungire a acestuia.
În lipsa unor temeiuri legale, contractul individual de muncă pe durată determinată se consideră încheiat pe durată nedeterminată
Cazurile în care se permite încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată sunt cuprinse în art. 55 alin. (1) din Codul muncii. Potrivit normei date, încheierea contractului pe durată determinată se permite inclusiv pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat (cu excepția cazurilor de aflare a acestuia în grevă), sau pentru perioada în care el se află în unul din concediile prevăzute la art.112, 120, 123, 124, 126, 178, 299 și 300, ori pentru perioada în care el absentează din alte motive.
Durata contractului, ca și temeiul încheierii, se include în conținutul acestuia (art. 49 alin. (1) lit. c) din Codul muncii). Dacă în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată.
În contextul întrebării adresate, este de menționat faptul că legea interzice încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată în scopul eschivării de la acordarea drepturilor și garanțiilor prevăzute pentru salariații angajați pe durată nedeterminată. Mai mult, potrivit art. 54 alin. (5) din Codul muncii, în cazul încheierii contractului pe durată determinată, în lipsa unor temeiuri legale, constatate de Inspectoratul de Stat al Muncii, acesta se consideră încheiat pe durată nedeterminată.
Așadar, angajatorul este dezavantajat total în privința stabilirii unor clauze sub nivelul celor stabilite salariatului de actele normative în vigoare. În acest sens, Inspectoratului de Stat al Muncii îi sunt acordate anumite atribuții, deoarece acesta e abilitat să constate de sine stătător ilegalitatea contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
