Contract individual de muncă. Munca supli­mentară

Foto: qbebe.ro

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Contract individual de muncă pe o durată determinată

Potrivit art. 54 din Codul muncii, contractul individual de mun­că se încheie, de regulă, pe o durată nedeterminată. Această preve­dere a legii conferă salariaţilor siguranţa desfăşurării unei activităţi continue. Totodată, această dispoziţie corespunde şi intereselor patronilor care îşi doresc o stabilitate privind personalul, deoarece acesta este de natură să contribuie la obţinerea unor rezultate op­time cu un venit substanţial şi legal.

Sublinierea “de regulă” din alin. (1) al art. 54 presupune că în anumite condiţii contractul individual de muncă poate fi încheiat şi pe o durată determinată. Alin. (2) al aceluiaşi articol limitează perioada încheierii unui atare contract până la cinci ani. Art. 55 din Codul muncii precizează: contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată numai în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar, în cazurile indicate în acelaşi articol.

Cu alte cuvinte, toate lucrările executate sau desfăşurate în cazu­rile indicate în art. 55 trebuie să poarte un caracter temporar. Acest aspect juridic al dispoziţiei legii se face observat chiar din conţinu­tul cazurilor indicate în articolul nominalizat. Spre exemplu, po­trivit art. 55, contractul individual de muncă se încheie pe durată determinată: pentru perioada executării obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract de muncă este suspendat, cu excepţia cazurilor de aflare a acestuia în grevă; pentru perioada îndeplinirii unor lucrări temporare cu o durată de până la două luni, precum şi în cazul unor lucrări sezoniere care, în virtutea condiţiilor clima­terice, se pot desfăşura numai într-o perioadă anumită a anului; cu persoane detaşate la lucrul peste hotarele Republicii Moldova; pentru perioada stagierii şi instruirii profesionale a salariatului la o altă unitate; cu persoanele care fac studiile la instituţiile de învă­ţămînt la cursurile de zi şi altele (vezi art. 55 din CM).

Potrivit Legii pentru modificarea şi completarea Codului mun­cii nr. 8 din 09.02.2006 (MO al RM nr. 83-86 din 02.06.2006), contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi încheiat şi pentru perioada în care salariatul se află în unul din următoarele concedii: concediul de odihnă anual plătit (art. 112); concediul neplătit acordat la cererea salariatului pe motive fami­liale sau din alte motive (art. 120); concediul medical (art. 123); concediul de maternitate şi concediul parţial plătit pentru îngri­jirea copilului (art. 124); concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la trei la şase ani (art. 126); conce­diul suplimentar cu menţinerea integrală sau parţială a salariului mediu (pentru salariaţii trimişi la studii de către angajator şi care s-au înmatriculat din proprie iniţiativă în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu de specialitate (art. 178)); concediul de odihnă anual prelungit (art. 299) şi concediul de lungă durată al cadrelor didactice (art. 300).

Timp liber în schimbul orelor lucrate supraprogram

Asemenea raporturi nu există, deoarece potrivit art. 157 din Co­dul muncii, compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se admite. Munca suplimentară se permite în cazuri excepţionale şi se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii tarifare (salarii luna­re) stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele urmă­toare – în mărime cel puţin dublă.