Concediul de odihnă odată cu demisia. Deplasări de serviciu

Foto: femeiastie.ro

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Concediul de odihnă odată cu demisia la doar şase luni de la angajare

Codul muncii stabileşte (art. 115 alin. (1) că, pentru primul an de muncă salariaţilor le este acordat concediul de odihnă după ex­pirarea a şase luni din momentul angajării la unitatea respectivă. Totodată, în conformitate cu art. 119 alin. (2) din Codul muncii, în baza unei cereri scrise, salariatul poate folosi concediul de odihnă anual pentru un an de muncă, cu încetarea ulterioară a contrac­tului individual de muncă, primind compensaţia pentru celelalte concedii care nu au fost folosite.

În cazul dumneavoastră, după şase luni de muncă, salariatul a solicitat să fie eliberat din serviciu, adică demisia. Pe acest motiv, salariatul nu va putea beneficia de un concediu anual complet, cu plata respectivă a indemnizaţiei de concediu, ci doar pentru peri­oada de şase luni lucrate până la eliberare.

Un alt aspect juridic al problemei abordate constă în fap­tul că la calcularea vechimii în muncă urmează să se ţină cont de dispoziţia art. 114 din Codul muncii. Adică, în vechimea în muncă ce dă dreptul la concediu de odihnă anual nu se includ (dacă convenţiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu prevăd altfel) timpul absenţei nemotivate de la lucru, perioada aflării în concediu neplătit cu o durată mai mare de 14 zile calendaristice şi altele. Or, în asemenea cazuri, după expirarea a şase luni de muncă de la angajare, vechimea în muncă ce oferă dreptul la concediu de odihnă poate constitui o perioadă mai mică de şase luni, pe motivul excluderii timpului care, potrivit art. 114 din Codul muncii, nu dă dreptul la concediu de odihnă anual. Cât priveşte indemnizaţia de eliberare din serviciu, aceasta se plăteşte în condiţiile stabilite prin art. 186 din Codul muncii, cum ar fi în legătură cu lichidarea unităţii sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate etc., dar nu în legătură cu demisia.

Limitări în efectuarea deplasărilor de serviciu

Codul muncii stabileşte unele limitări în privinţa deplasărilor de serviciu pentru anumite categorii de salariaţi. Astfel, potrivit dispoziţiei art.249 alin. (2) din Codul muncii, invalizii de gradul I şi II, femeile gravide, femeile aflate în concediul postnatal, părinţii singuri care au copii în vârstă de până la 14 ani, salariaţii care au copii în vârstă de până la şase ani sau copii invalizi, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu munca, pre­cum şi salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot fi trimişi în deplasare numai cu acordul lor în scris. Mai mult decât atât, angajatorul este obligat să informeze în scris salariaţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza plecarea în deplasare.

Pornind de la cele menţionate, pentru a avea temei legal de a refuza deplasările de serviciu, este necesar să fie întrunite condi­ţiile prevăzute în art.249 alin. (2) din Codul muncii.