Concedieri legate de schimbarea proprietarului unității. Opinia organului sindical, argumentată în scris

Foto: startribune.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Concedieri legate de schimbarea proprietarului unității

În cazul schimbării proprietarului unității (de exemplu, în urma privatizării întreprinderii de către un investitor autohton sau străin), contractele individuale de muncă nu se desfac cu salariații unității, cu excepția conducătorului unității, adjuncților lui și contabilului-șef, care pot fi concediați (dar nu este obligatoriu) de noul proprietar, într-un termen de cel mult trei luni din ziua apariției dreptului de proprietate, în temeiul art. 86, alin. (1), lit. f) din Codul muncii.

Potrivit art. 185 din Codul muncii, în caz de încetare, în legătură cu schimbarea proprietarului unității, a contractului individual de mun­că încheiat cu persoanele de conducere sus-nominalizate, noul pro­prietar acordă acestora câte o compensație suplimentară, dacă acest lucru este prevăzut de contractul individual de muncă.

Privitor la conducătorul unității, art. 264 din Codul muncii prevede suplimentar că, în caz de încetare a contractului individual de muncă, în lipsa unor acțiuni sau inacțiuni culpabile, acesta este preavizat în scris cu o lună înainte și i se plătește o compensație pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, în mărimea pre­văzută de contract, dar nu mai mică decât trei salarii medii lunare.

Unele garanții ale salariaților pot fi stabilite prin contractele co­lective de muncă. În acest sens, art. 33 din Codul muncii stabilește că, în cazul schimbării tipului de proprietate al unității, contractul colectiv de muncă continuă să-și producă efectele în decurs de şase luni din momentul transmiterii dreptului de proprietate. În această perioadă, oricare dintre părți poate propune celeilalte părți să înche­ie un nou contract colectiv de muncă sau să prelungească contractul existent.

Opinia organului sindical, argumentată în scris

Modificările care au fost introduse în Codul muncii, prin Legea nr. 205 din 20 noiembrie 2015 (întrată în vigoare pe 18 decembrie 2015), se referă și la întrebarea de mai sus, adică și la art. 89, alin. (2) din Codul muncii.

Această normă, până la modificarea ei, prevedea că, „în cazul con­cedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, când acordul respectiv este necesar, conform art. 87, instanța de judecată, prin hotărâre, restabilește salariatul la locul de muncă”.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 205/2015 (începând cu 18 decembrie 2015), instanța de judecată, în cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, care a contestat ordinul de concediere (când acest acord este necesar) nu restabilește salariatul la locul de muncă, dar, potrivit legii respective, va solicita acordul (opinia consultativă) al organului (organizatorului) sindical privind concedierea salariatului respectiv.

Acordul sau dezacordul organului sindical în cauză, privind conce­dierea salariatului, potrivit art. 87, alin. (4) din Codul muncii, urmea­ză să fie argumentat și comunicat în formă scrisă.