CNSM ia atitudine față de ingerința unor structuri de stat în viața sindicatelor

Sindicatele, prin însăși esența și misi­unea lor, de a apăra interesele social-economice ale angajaților, echitatea so­cială, adevărul, în ultimă instanță, sunt chemate să ia atitudine, să lupte pentru a se face dreptate atunci când este în­călcată flagrant legislația.

În context, CNSM a făcut unele comen­tarii cu privire la aplicarea în Republica Moldova a prevederilor Convențiilor OIM privind inspecția muncii în industrie și comerț; privind libertatea asocierii și pro-tecția dreptului la organizație; privind apli­carea principiilor dreptului la organizație și de purtare a negocierilor colective; privind protecția drepturilor reprezentanților lucră­torilor la întreprinderi și posibilitățile acor­date lor și altele.

Totodată, CNSM a expediat către OIM aceste comentarii, pentru a prezenta si-tuația aplicării în Republica Moldova a Convențiilor OIM din punctul de vedere al sindicatelor, expuse prin prisma solicitărilor și observațiilor Comitetului de Experți pen­tru Aplicarea Convențiilor și Recomandă-rilor OIM (CEACR).

În conformitate cu obligațiile care re­vin Guvernului Republicii Moldova, CNSM, prin demersul din 31.07.2024, a amintit Guvernului că rapoartele privind aplicarea Convențiilor respective ale OIM, ratifica­te de Republica Moldova, urmează să fie prezentate Biroului Internațional al Muncii, până la 01.09.2024.

Copiile acestor rapoarte, potrivit art. 23, alin. (2) din Constituția OIM, trebuie să fie comunicate de Guvern organizației re­prezentative a lucrătorilor din țară, adică CNSM, pentru a-i oferi dreptul să-și expună opiniile și observațiile asupra acestora.

Din acest motiv, CNSM a solicitat Gu­vernului Republicii Moldova să dispună urgentarea prezentării copiilor rapoartelor respective, fapt care ar oferi sindicatelor posibilitatea să contribuie în mod eficient la supravegherea aplicării standardelor internaționale de muncă.

În conformitate cu art. 23, alin. (2) din Constituția OIM, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin răspunsul din 05.08.2024, a remis către CNSM varianta finală a raportului cu privire la aplicarea convențiilor internaționale în domeniul muncii care au fost ratificate de R. Moldova.

Libertatea de asociere și dreptul (de afiliere) la o organizație și la reprezentarea angajaților constituie piatra unghiulară, temelia activității sindicale. De aceea, CNSM a pus un accent de­osebit în comentariile sale pe modul în care sunt aplicate în Republica Moldova prevede­rile Convenției nr. 87/1948 privind libertatea asocierii și protecția dreptului la organizație, ale Convenției nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului la organizație și de pur­tare a negocierilor colective, ale Convenției nr. 135/1971 privind protecția drepturilor reprezentanților lucrătorilor la întreprinderi și posibilitățile acordate lor.

Art. 1 și art. 2 din Convenția nr. 98 – Sancțiuni împotriva actelor de discriminare și ingerință antisindicală

La observațiile CEACR referitoare la solici­tările repetate către Guvernul Republicii Mol­dova privind întreprinderea măsurilor menite să întărească sancțiunile pentru a asigura o protecție efectivă împotriva actelor de discri­minare și ingerință antisindicală, menționăm următoarele.

Legea sindicatelor nr. 1129 din 07.07.2000, prin art. 6, alin. (2) – (4) stabilește că „Se inter­zice a condiţiona angajarea la lucru, avansarea în serviciu, precum şi concedierea persoanei de apartenenţa la un anumit sindicat, de în­scrierea în sau ieşirea din sindicat. Se interzice influenţarea asupra persoanelor prin amenin­ţare sau mituire, prin promisiuni (de a îmbună­tăţi condiţiile de muncă, de serviciu, de studii etc.), cu scopul de a le obliga să renunţe la în­scrierea în sindicat, să iasă dintr-un sindicat şi să se înscrie în alt sindicat, să dizolve de sine stătător sindicatul sau prin alte acţiuni ilegale. Sindicatele beneficiază de protecţie constitu­ţională, inclusiv judiciară, împotriva acţiunilor discriminatorii care urmăresc limitarea liber­tăţii la asociere în sindicate şi a activităţii lor, desfăşurate conform statutului”.

Art. 37 din aceeași lege statuează că „pen­tru încălcarea prezentei Legi, a celorlalte acte normative privind sindicatele, a statutelor lor sau aplicarea legislației în măsură să împiedice realizarea garanțiilor stabilite în activitatea sin­dicatelor, persoanele cu funcții de răspundere ale autorităților publice, patronatului și sindi­catelor răspund în conformitate cu legislația”.

Totodată, potrivit aceluiași articol, persoa­nele culpabile de împiedicarea activității lega­le a sindicatelor poartă răspundere discipli­nară, materială, administrativă, penală, în conformitate cu legislația.

 

Organismele internaționale abilitate au fost informate despre situația reală privind aplicarea în Republica Moldova a Convențiilor OIM

 

Cu toate acestea, legislația națională în vigoare nu prevede un mecanism eficient de protejare a drepturilor sindicale.

Drept dovadă, remarcăm că Codul contravențional, prin art. 61, stabilește doar sancționarea împiedicării exercitării dreptu­lui salariaților de a întemeia sindicate și de a se afilia lor pentru a-și apăra interesele profesionale, economice și sociale și de a se înscrie în ele. Amenda, constituind de la 24 la 30 de unități convenționale (până la 1500 MDL) aplicată persoanei fizice și de la 30 la 42 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere.

Prin urmare, privitor la protecția efectivă împotriva actelor de discriminare și ingerință antisindicală, cadrul legal național prevede aplicarea sancțiunilor doar în două cazuri (la împiedicarea întemeierii sindicatelor și la îm­piedicarea salariaților de a se înscrie în ele) și nici pentru ele amenzile nu sunt în măsura în care ar descuraja faptele respective.

Deci, se va reține că, în cazul constrânge­rii sau imixtiunii din partea angajatorului sau a persoanei cu funcție de răspundere, având ca scop lichidarea/distrugerea sindicatului, legislația națională nu dispune de nici un me­canism clar, inclusiv de sancțiuni, care ar pro­teja eficient și ar descuraja astfel de acte.

În context, vom relata că, în pofida conclu­ziilor și recomandărilor formulate de Comitetul privind Libertatea de Asociere al OIM în cazul 2317, în care a cerut de la Guvernul Republi­cii Moldova examinarea minuțioasă, împreună cu partenerii sociali, a dispozițiilor legislative, care să prevadă sancțiuni destul de dure în caz de încălcare a drepturilor sindicale și să garan­teze aplicarea lor, cadrul legal național nu a suportat modificări în acest sens.

De asemenea, nici solicitările și propuneri­le CNSM (având la bază exemple concrete de ingerință antisindicală) înaintate Guvernului și Parlamentului, sub forma unui proiect de Lege, pentru amendarea art. 61 din Codul contravențional nr. 218/2008 în vederea stabi­lirii sancțiunilor pentru cazurile de discrimina­re și ingerință antisindicală, nu s-au soldat cu succes sau, mai bine spus, au fost tergiver­sate și ignorate.

Este regretabil faptul că nici chiar cazul din anul curent, de ingerință gravă în activitatea sindicală, comisă de administrația Centrului Național de Asistență Medicală Urgentă Pre­spitalicească (în continuare – CNAMUP), care a condus la distrugerea sindicatului existent la unitate și crearea unui nou sindicat sub controlul nemijlocit al administrației acestei instituții, nu a determinat Guvernul să intervină prompt în vederea sancționării și descurajării acestor fapte, prin prisma solicitărilor CNSM.

În demersurile sale, CNSM a relatat că acțiunile de ingerință ale administrației CNAMUP s-au manifestat prin diferite forme de intimidare față de absolut toți salariații instituției (membri de sindicat), cărora li s-a impus semnarea cererilor (tipizate) de ieșire din sindicat, fapt care a condus la colectarea (de către reprezentanții angajatorului – șefi de direcții, secții, subdiviziuni) a 3826 de ce­reri. Una din dovezile faptelor de ingerință antisindicală servește adresarea către Anatol Fortuna, președintele organizației sindicale primare de la CNAMUP, semnată de vicedi­rectorul CNAMUP, Iurie Crasiuc, prin care cere acestuia (președintelui) și membrilor comite­tului sindical să prezinte la ședința planifica-tă pentru membrii administrației de pe 19.04.2024), darea de seamă privind utilizarea mijloacelor financiare din veniturile (cotiza-țiile) organizației sindicale pentru anul 2023. Refuzul liderului sindical de a da curs aces­tei adresări și atenționarea asupra faptului că această cerință constituie o ingerință din partea angajatorului în activitatea sindica­lă, a servit drept motiv pentru administrația CNAMUP de a se răzbuna.

În consecință, realizându-se scopul urmărit de angajator, și anume, distrugerea sindicatu­lui existent, pentru nesupunere, și crearea unei noi organizații sindicale primare, sub controlul nemijlocit al acestuia, denumită „Ambulanța din Moldova”.

Mai mult, în cazul salariaților care s-au opus cerințelor administrației CNAMUP de a ieși din sindicatul vechi, afiliat la Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova (membră a CNSM), aceștia, în consecință, suportă în permanență acțiunile de intimidare și presiune,  manifesta­te prin reducerea funcțiilor și propunerea altor locuri de muncă necorespunzătoare studiilor și calificărilor deținute.

Un exemplu concret servește cazul salari­atului Vitalie Scerbenco, membru de sindicat, (devenind cunoscut Confederației la 12 iulie 2024), căruia i s-a propus funcția de magaziner, în schimbul celei deținute, de auditor – specia­list în Serviciul Monitorizare și Raportare.

Informații mai ample referitoare la cazul de ingerință antisindicală în cadrul CNAMUP se regăsesc în investigația jurnalistică a Centrului de Investigaţii Jurnalistice din Moldova: „Sin­dicatele șefilor de la „Salvare”. Banii angajaților de la ambulanțe controlați de conducerea CNAMUP”.

Cu toate acestea, până la redactarea pre­zentelor comentarii, Guvernul nu a înregistrat nici un progres semnificativ în soluționarea acestui caz.

În acest context, CNSM este îngrijorată de atitudinea sau lipsa de acțiuni a Guvernului asupra cazului demonstrativ de încălcare evi­dentă a art. 1 și 2 din Convenția nr. 98, po­trivit cărora organizațiile sindicale „trebuie să beneficieze de o protecție adecvată împo­triva oricăror acte de ingerință, fie directă sau prin intermediul reprezentanților patro-nului, îndeosebi, cele care tind să  provoace crearea unor sindicate noi, dominate de pa­tron sau să sprijine sindicatul prin mijloace financiare sau prin alt mod, în scopul de a-l pune sub controlul său”.

Art. 1 și art. 4 din Convenția nr. 135 – Protecție eficientă a reprezentanților lucră­torilor împotriva oricăror acte ce i-ar preju­dicia, inclusiv concedierea

Potrivit normelor art. 1 și art. 4 din Convenția nr. 135, reprezentanții lucrătorilor (conducăto­rii/liderii sindicali) trebuie să beneficieze de o protecție eficace împotriva oricăror acte ce i-ar prejudicia, inclusiv concedierea, și care ar avea drept cauză calitatea de reprezentanți ai lucră­torilor sau activitățile lor sindicale. Protecția și înlesnirile concrete urmând a fi determinate de legislația națională.

În acest sens, art. 33 din Legea sindicate­lor stipulează că „Persoanele alese în organele sindicale și neeliberate de la locul de muncă de bază beneficiază de garanțiile stabilite la art. 387 din Codul muncii nr. 154/2003”.

Or, dispoziția alin. (6) al art. 387 – Garanții pentru persoanele alese în organele sindicale și neeliberate de la locul de muncă de bază din Codul muncii, stabilește că „Îndeplinirea obligațiilor și realizarea drepturilor lor de că­tre persoanele alese în organele sindicale nu pot servi pentru angajator drept temei de concediere ori de aplicare a altor sancțiuni ce le-ar afecta drepturile și interesele ce decurg din raporturile de muncă”.

Deși Guvernul ar putea raporta că, prin aceste dispoziții legale naționale, este asigu­rată respectarea art. 1 și art. 4 din Convenția nr. 135, acest lucru nu corespunde realității.

În calitate de argument pentru susținerea acestei afirmații servește cazul relatat supra, de ingerință antisindicală din cadrul CNAMUP.

Mai exact, conform celor relatate de Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova, sub pretextul necesității reducerii funcțiilor, conducătorului organizației sindicale (vechi) din cadrul CNAMUP (Anatol Fortuna) i s-a redus funcția deținută anterior, propunându-i-se o altă funcție. Scopul real, urmărit de an­gajator, fiind neacceptarea de către salariat a funcției și determinarea lui să depună cererea de demisie.

Deoarece salariatul (liderul sindical) a ac­ceptat funcția propusă în legătură cu reducerea celei deținute, angajatorul i-a desconsiderat totalmente munca prestată timp îndelungat, determinându-l, prin această formă de discri­minare, să-și depună demisia.

În această ordine de idei, devine evi­dent faptul că, mimând necesitatea reducerii funcției, din motive economice, angajatorului îi este încuviințată prin lege atât transferarea salariatului/liderului sindical (incomod) într-o altă funcție, cât și concedierea acestuia.

Privind această realitate admisă de Codul muncii, prin prisma art. 1 și art. 4 din Convenția nr. 135, înțelegem că Republica Moldova nu asigură o protecție eficientă împotriva discri­minării antisindicale față de conducătorii sin­dicali.

În comentariile sale privind modul de apli­care a convențiilor OIM, CNSM a mai abordat prevederi ce țin de inspecția muncii, securita­tea și sănătatea în muncă, modificarea Codului muncii ș. a.