Cine va lua transportul urban „de coarne” ca să-l ducă pe drumul cel drept?

Foto: autostrada.md

La Chişinău, pe străzi și pe trotuare sunt mai multe automobile decât frunze la început de toamnă. Recu­nosc că am cam exagerat şi, totuşi, dacă comparăm numărul trecătorilor cu cel al maşinilor care se află pe un anumit segment de stradă, vom constata că transportul auto a devenit o problemă foarte mare pentru capitala ţării. O problemă care ne sufocă pe toţi: şi pe acei care se deplasează la volanul maşini­lor, şi pe cetățenii care se înghesuie în transportul comun, nevoiți să-și pună nervii la încercare zilnic în ambuteiaje care apar la fiecare intersecţie.

Chişinăul s-a transformat într-o mare parcare de mașini

Potrivit datelor statistice, în anul 1997, la 10000 de cetăţeni reveneau 63 de autoturisme, iar la nivel mondial, la acea vreme, se atestau 6 maşini la 10000 de locuitori. Cu regret, date mai actuale nu am găsit. Dar probabil nici nu e nevoie de ele, deoarece se vede și cu ochiul liber că numărul de ma­şini a crescut în proporții geo­metrice. Această realitate este demonstrată de tabloul cu care ne confruntăm în fiecare zi pe străzile și pe trotuarele oraşu­lui, precum şi în curţile blocuri­lor. Iată și un exemplu în acest sens. Dacă, la începutul anilor 2000, în curtea blocului în care locuiesc, pe strada Petru Zadni­pru, copiii se mai puteau juca, astăzi aceasta s-a transformat în parcare. Într-o imensă par­care s-a transformat şi strada Petru Zadnipru. Exemple de acestea întâlnim mai pe fiecare stradă sau stradelă. Datele În­treprinderii de stat „Registru” arată că, la momentul actual, în capitală sunt înregistrate peste 260.000 de automobile. Fapt ce demonstrează că Chişinăul s-a transformat într-o mare parcare de mașini, care odată puse în mişcare, sufocă oraşul.

Cum să scăpăm de tortura automobilistică

De pildă, în capitală, con­ţinutul de substanţe nocive în aer depăşeşte cu 20 la sută norma admisibilă. În asemenea condiţii, specialiştii avertizează că locuitorii oraşelor din ţară riscă să se îmbolnăvească de multiple boli respiratorii. Una din cele mai poluate zone din Chișinău este în preajma gării. Concentraţia poluanţilor în aer depăşeşte norma cu până la 20 la sută. Medicii spun că oame­nii care locuiesc pe aceste străzi riscă să se îmbolnăvească de afecţiuni ale aparatului respi­rator.

Administraţia municipiului încă nu e gata să „apuce transportul de coarne”

Cum să scăpăm de această tortură automobilistică la care suntem supuşi în fiecare zi? Potrivit specialiştilor în mate­rie, haosul din transportul oră­şenesc este cauzat de faptul că Chişinăul a fost construit fără a se ţine seama că în viitorul nu prea îndepărtat numărul auto­mobilelor va creşte în progresie geometrică. Bineînţeles, dacă administraţia oraşului preve­dea la timpul potrivit o aseme­nea creştere şi lua transportul urban „de coarne” ca să-l în­drepte pe drumul cel drept, nu se ajungea la acest haos.

Administraţia însă a proce­dat cum e mai bine pentru ea, a hotărât întru-un fel să se spe­le pe mâini. Astfel, transportul care era gestionat de către au­torităţile publice, a fost trans­mis cu multă plăcere sectorului privat şi persoanelor particula­re, care, de obicei, sunt obsedaţi de interese personale, de profit, şi nu de un plan bine gândit de funcţionare a transportului.

E bine cunoscut şi faptul că ambuteiajele care ne fac zile fripte sunt cauzate, în primul rând, de parcările neautorizate de pe străzi şi trotuare.

Cum poate fi rezolvată această problemă? Experienţa altor state ne învaţă că trebuie „eradicată” dorinţa cetăţenilor de a se urca în maşină pentru a se deplasa, cu şi fără treabă, în centrul oraşului. O altă măsu­ră ar fi deschiderea parcărilor legale. De exemplu, în centrul Moscovei se solicită ca la fie­care 1000 de metri să fie o par­care garantată, iar la periferie – la 400 de metri. În Chişinău, potrivit experţilor, e nevoie de o parcare garantată la 500-600 de metri, lucrul care lipseşte şi la o mie de metri. Experţii susţin că toate parcările din centrul oraşului trebuie să fie cu plată, cu excepţia celor de serviciu, care sunt amplasate în preajma oficiilor companii­lor. E bine ştiut şi faptul că, în ultimii ani, multe parcări lega­le au fost lichidate, iar în locul lor au apărut blocuri cu multe etaje, benzinării.

Pentru a rezolva problemele expuse mai sus, este nevoie să mai răspundem şi la întrebă­rile: câţi bani trebuie scoşi din buzunarul cetăţenilor pentru a-i convinge să renunţe la pro­priul automobil şi să urce în troleibuz, care ar fi taxa de par­care, mărimea amenzii, va avea ori nu cetăţeanul posibilitatea de a alege unde să parche­ze maşina? Când autoritățile municipale vor face ordine în transportul în comun? Astfel ca atât troleibuzele, cât și autobu­zele, să devină atractive pentru toți locuitorii orașului, inclusiv pentru cei care au un mijloc de transport personal.

Probleme și întrebări fără răspunsuri, după cum vedem, avem destule. Plus de toa-te, administraţia municipiului, preocupată de alte griji, după cum vedem, încă nu e gata să „apuce transportul de coarne” și să-l îndrepte pe drumul cel drept. Când vor veni acele tim­puri, e greu de spus. Până una alta, avem doar o singură cale, ca, înainte de a ieși din casă, să ne înarmăm, în fiecare zi, cu multă răbdare ca să putem face faţă ambuteiajelor „adminis­trative” care ne sufocă.