Cererea de demisie, anularea acesteia și cazuri discutabile

Din anumite motive, am depus cerere de demisie, după care, peste cinci zile de la data solicitării demisiei, în legă­tură cu apariția unor situații familiale, am depus o nouă cerere prin care am anulat-o pe prima. Însă angajatorul mi-a respins cererea prin care am renunțat la demisie, explicând-mi că, până la renunțarea demisiei a fost emis ordinul cu privire la eliberarea mea din serviciu și semnat un acord cu un alt salariat din aceeași direcție care a ac­ceptat cumularea funcției pe care o dețineam în acel mo­ment. Doresc să aflu dacă ordinul dat este emis corect?

Andrei Vascan, Drochia

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Dreptul la demisie, ca și dreptul la încheierea unui contract indivi­dual de muncă, în modul stabilit de lege, constituie un drept de bază al salariatului, care rezultă din garanțiile constituționale în domeniul muncii și fixat în mai multe norme ale Codului muncii.

Reglementarea generală a demisiei constituie obiectul dispozițiilor art. 85 din Codul muncii. Potrivit acestei norme (art. 85 alin. (1) din Codul muncii), salariatul are dreptul la demisie – desfacerea contrac­tului individual de muncă, din proprie inițiativă, anunțând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile calendaristice înain­te. Curgerea termenului menționat începe în ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată cererea.

După expirarea termenului de preaviz, salariatul are dreptul să în­ceteze lucrul, iar angajatorul este obligat să efectueze achitarea de­plină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului și să-i elibereze documentele legate de activitatea acestuia în unitate.

În același timp, legislația prevede dreptul salariatului la renunțarea demisiei. Astfel, dispoziția alin. (4) al art. 85 din Codul muncii stabilește că, timp de 7 zile calendaristice de la data depunerii cererii de de­misie, salariatul are dreptul să-și retragă cererea sau să depună o nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima. În acest caz, angajatorul este în drept să-l elibereze pe salariat numai dacă, până la retragerea (anularea) cererii depuse, a fost încheiat un contract individual de muncă cu un alt salariat în condițiile Codului muncii.

 

Este important de a nu confunda aspectele juridice ale muncii prin cumul cu cele ale cumulării de profesii

 

Încheierea unui contract individual de muncă cu un alt salariat, în cazul dat, se face fie cu o persoană din afara entității, fie cu o persoa­nă selectată din interiorul entității, angajată prin cumul în conformi­tate cu prevederile art. 267-272 din Codul muncii.

În contextul întrebării adresate, este important de a nu confun­da aspectele juridice ale muncii prin cumul cu cele ale cumulării de profesii.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Codul muncii, salariatul care, în afară de munca sa de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinește, la aceeași entitate, o muncă suplimentară într-o altă funcție, fără a fi scutit de munca lui de bază (în limitele duratei nor­male a timpului de muncă stabilite de Codul muncii), se definește ca cumulare de funcții.

Or, cumularea de funcții (îndeplinită de către salariat, fără a fi scu­tit de munca lui de bază în limitele duratei normale a timpului de muncă), nu poate fi considerată muncă prin cumul care, în confor­mitate cu art. 267 alin.(1) din același Cod al muncii, este îndeplinită de către salariat, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct).

Prin urmare, semnarea unui acord cu un alt salariat, care a accep­tat cumularea de funcție, nu oferă angajatorului dreptul  de a res­pinge cererea salariatului prin care acesta a renunțat la demisie. Or, angajatorul, în asemenea caz, nu a încheiat un contract individual de muncă cu un alt salariat în condițiile prevăzute de Codul muncii.

Astfel, ordinul cu privire la demisia dumneavoastră emis, ca urma­re a semnării unui acord suplimentar la contractul existent, cu un alt salariat, care a acceptat cumularea funcției pe care ați deținut-o, nu se încadrează în condițiile art. 85 alin. (4) din Codul muncii.