Există excursii şi excursii. Unii pot merge pe jos din Capitală până unde-i duce inspiraţia, pe o vreme frumoasă, sâmbăta sau duminica, în parcuri, la prieteni, rude, muzee. Alții participă la diverse olimpiade, fie de limba română sau matematică, biologie saufizică etc.
Excursiile în cele din urmă sunt foarte serioase! Să vă spun şi vouă ce am aflat de la Cezara Jalbă, o fetiţă cuminte, frumoasă şi deşteaptă de la Liceul „Gheorghe Asachi”, din Chişinău, când tocmai se întorcea dintr-o „excursie de matematică”.
Cel mai mare număr, acceptat lexicografic precum şi de mintea noastră este CENTILIONUL. În viaţa mea n-am auzit de el. Cezara îmi explică pe hârtie că acest CENTILION nu-i altul decât cifra 1 urmată de exact 303 zerouri. Astfel, avem nevoie de o foaie de hârtie care ar avea vreo 7 m lungime ca să-l scriem. Dar altă veste şi mai şi, aflată tot de la olimpica de matematică (apropo, Cezara Jalbă participă la toate olimpiadele la obiecte, care se desfăşoară la Liceul „Gheorghe Asachi”. Este ceva fenomenal! Nu?!). Pentru prima dată încăpăţinatele semne „+” (plus) şi “-“ (minus) apar în manuscrisele lui Leonardo da Vinci, folosite apoi de un englez în lucrarea “Grădina artelor”. La rândul său “x”, semnul înmulţirii a fost folosit prima dată prin anul 1631. Cât despre împărţire, ce să mai vorbim? Cele două puncte „:” au fost introduse de germanul Leibniz tot cam prin acea perioadă, iar semnul „=” (egal), a fost şi el folosit pentru prima dată de Robert Recorde, în algebra sa „Piatra pentru ascuţirea minţii”. Reţineţi că şi noi ne-am mai ascuţit mintea, aflând de la Cezara Jalbă despre cele menţionate mai sus.