Capitalismul devine principala sursă a inegalităţii umane

Asistăm la situaţia paradoxală când sistemul capitalist, se dovedeşte dintr-un anumit punct de vedere disfuncţional
Foto: garryleech.com

Veniturile medii lunare ale unui cetăţean al Republicii Mol­dova de abia se ridică la nivelul minimului de existenţă. Pes­te 80 la sută dintre bătrânii ţării o duc în sărăcie. Nici restul populaţiei de pe glob nu o duce mai bine. Oamenii extrem de săraci trăiesc cu mai puţin de 1,25 de dolari SUA pe zi. Adi­că, mai puţin decât monedele pe care mulţi dintre locuitorii ţărilor dezvoltate se descotorosesc la sfârşitul fiecărei zile. Peste un miliard de persoane din statele cu venituri medii sau sărace supravieţuiesc astăzi cu mai puţin de atât.

Ştim că problemele fundamen­tale ale lumii de astăzi afectează nu milioane, ci miliarde de cetățeni. Aproape două miliarde de persoa­ne nu au acces la curent electric. Aproximativ 2,5 miliarde de locu­itori nu au acces la servicii finan­ciare de bază. Noi toţi, şapte mili­arde de oameni, s-ar putea să ne confruntăm cu un dezastru cauzat de schimbările climatice. Dacă nu acţionăm acum într-o strategie pe măsura pericolului.

Capitalismul este inechitabil

Thomas Piketty, autorul cărţii „Capitalul în secolul XXI”, a cărei apariţii recente a făcut furori în lume, susţine că capitalismul este inechitabil. Iar anumiţi experţi din lume afirmă că paradoxul ca­pitalismului este că societatea dis­truge sursa propriei prosperităţi. Aceasta pentru că, în ciuda nivelu­rilor impresionante la care a ajuns economia mondială, bogăţia celor mai avuţi membri ai societăţii este astăzi egală cu tot ce-au acumulat în viaţă 3,5 miliarde dintre cei mai săraci oameni ai lumii. În timp ce unul dintre opt locuitori ai Terrei se culcă seara cu stomacul gol, 1,4 miliarde de persoane de pe planetă sunt supraponderale. Este normal ca asemenea excese să provoace dezaprobarea publică, constată Project Syndicate, iar consecinţele se văd în frământările societăţii, care îşi arată neîncrederea faţă de instituţiile statelor, incapabile să stăpânească o astfel de problemă.

Societatea poate să distrugă sursa propriei prosperităţi, dacă nu se găsesc noi modele

Asistăm la situaţia paradoxală când sistemul capitalist, pe care s-a bazat economia unei lumii prospe­re, ridicată de la stadiul primitiv la cel mai evoluat cu putinţă, se dovedeşte dintr-un anumit punct de vedere disfuncţional. Actualul capitalism încurajează soluţiile pe termen scurt, greu de controlat, şi permite discrepanţele în ceea ce priveşte distribuţia avuţiei sociale. Tensiunile sociale deja existente arată că, dacă asemenea formă a capitalismului devenit anacronic scapă de sub control, însuşi siste­mul poate ajunge să fie blamat de societate.

Astfel, societatea este capabilă să distrugă sursa propriei prospe­rităţi şi a creşterii economice, dacă nu se găsesc din timp noi modele care să se bazeze pe principii mo­rale universal valabile, pe protecţia categoriilor sociale defavorizate, pe echitate şi pe programe bine calcu­late. Or, nu rezidă totul în profit. Chiar daca pare paradoxal şi în contradicţie cu unele principii cla­sice, schimburile comerciale trebu­ie să privească dincolo de profit şi pierdere, pentru a convinge publi­cul larg că economia de piaţă ţin­teşte avantajul întregii societăţi.

Tot mai mulţi oameni dezamă­giţi se întreabă dacă sistemul în baza căruia trăim merită costurile pe care le plătim. Asistăm la situ­aţia în care efectele sistemului scot oamenii frustraţi în stradă, aco­lo unde nici nu te aștepţi. Este un eşec al capitalismului modern, la care nu putem reacţiona altfel de­cât implicând factorii de decizie în fermitatea guvernării şi în coopera­rea intensă între lumea afacerilor, guverne şi organizațiile sindicale. Afacerile trebuie reorientate astfel încât să restabilească încrederea opiniei publice în sistem.

Societatea are nevoie de un alt sistem

Este nevoie de altceva decât ca­pitalismul. Dar drumul este lung. În timp ce ne lăudăm, pe bună dreptate, cu succese, un miliard dintre semenii noştri se culcă sea­ra tot cu burta goală, 2,3 miliarde n-au acces la cele mai elementare instalaţii sanitare şi nici statistica nu poate şti exact câţi dintre ei au totuşi un pahar cu apă, o bucăţică de pâine. În condiţiile de astăzi, afacerile nu mai pot înflori acolo unde încrederea omului simplu în instituţiile societăţii şi în viitorul ei se menţine încă atât de şubredă.

Sistemul care altădată crea nu

numai noi locuri de muncă, ci şi profesii noi, cel care făcea să crească prosperitatea şi succesul economiei, a rămas acelaşi, deşi vremurile şi condiţiile au evoluat. Societatea cere de la sistem alt­ceva decât ce cerea în trecut. Ea a devenit conştientă de drepturile sale în totalitatea lor, de drepturile fiecărui membru în parte, ea este neiertătoare cu dezechilibrele, pe care le sancţionează când nici nu te aştepţi.

Societatea are nevoie de un nou sistem, mai blând cu cei neajutoraţi şi mai pretenţios faţă de cei favori­zaţi. Se pare, însă, că acest sistem n-a fost încă elaborat.