Boris ROJNEVSCHI: „Doleanţele şoferilor de a se îmbogăţi nu trebuie puse în balanţă cu vieţile omeneşti curmate în accidente”

Interviu cu preşedintele Federaţiei Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Republica Moldova, Boris Rojnevschi

 

– Domnule Rojnevschi, cum se expli­că faptul că refuzurile transportato­rilor de a ieşi pe traseu sunt tot mai dese?

– Cu regret, în prezent, ne confruntăm cu o situaţie în care nu transportatorii lucrează pentru societate, dar societatea este impusă să lucreze pentru transpor­tatori. Microbuzele sunt supraaglome­rate, iar acest lucru se atestă, practic, pe fiecare rută.

Orice intervenţie a structurilor de drept sau a persoanelor cu funcţie de răspundere provoacă conflict cu trans­portatorii. Soluţia pentru ei este să facă grevă. Logica lor ar fi următoarea: „Sau ne permiteţi să transportăm oamenii şi în picioare, sau noi refuzăm să ieşim pe traseu”. Nu aceasta este soluţia!

– De ce credeţi că actuala legislaţie în domeniu trebuie modificată?

– Federaţia noastră a vorbit de mai multe ori la diferite plenare, congrese şi alte întruniri de nivel înalt, că baza legis­lativă care există în prezent în ţară pro­movează o activitate ilegală şi persoane străine, nepregătite.

 

 

Cineva încearcă să ne demonstreze că în procesul democratic orice persoană este în drept să se implice în acest gen de activitate, fie că e pregătită sau nu. Re­zultatul, cu regret, este dezastruos. Legea trebuie schimbată, acest lucru este obli­gatoriu.

Federaţia noastră a participat la elabo­rarea actelor normative în acest sens, in­clusiv a Codului Contravenţional. Acum se preconizează ca Parlamentul, venind din vacanţă, să voteze Codul Transpor­tatorilor, care să însumeze toate legile şi regulamentele privind acest domeniu de activitate.

– Care sunt cauzele care duc la crea­rea haosului din ramura transportu­lui auto de călători?

– În ceea ce priveşte transportul auto de călători, acesta reprezintă o ramură extrem de importantă a economiei na­ţionale. În prezent, transportul de că­lători, cu regret, a devenit o structură extrem de coruptă şi, prin nerespectarea diferitor acte legislative, acest fenomen se evidenţiază tot mai mult. Situaţia de­vine complicată, deoarece în domeniul respectiv activează şi pedagogi, şi me­dici, şi pădurari, şi persoane care nu au pregătire profesională. Astfel, nu se res­pectă regulamentele, regimul de muncă, de odihnă, se lucrează câte 12-14 ore pe zi în condiţii nefavorabile din punct de vedere climateric.

– Transportatorii cer mereu tarife mai mari. Cât de îndreptăţite sunt doleanţele acestora?

– Noi, sindicatele, am spus de mai multe ori că tarifele trebuie scoase din spectrul politic şi raportate la cel eco­nomic. În toate ramurile economiei na-ţionale tarifele trebuie să corespundă realităţilor. Ele trebuie revăzute în func­ţie de cheltuieli. Important este şi costul carburanţilor. Pe parcursul unui an, car­buranţii s-au scumpit de trei ori.

 

Astăzi nu transportatorii lucrează pentru societate, dar societatea este impusă să lucreze pentru transportatori

 

Astfel, atunci când combustibilul con­stituie mai mult de 60 la sută din com­ponenta tarifului, trebuie să înţelegem că, dacă noi vrem de la transportatori o activitate corectă, dacă vrem să ne deser­vească unităţi de transport performante, tariful trebuie ajunstat conform situaţiei actuale.

– Pe cât sunt de transparente transfe­rurile în buget din acest gen de acti­vitate?

– Transportul de călători a devenit o componentă a economiei tenebre. Sin­dicatele din Republica Moldova abor­dează în permanenţă acest fenomen. În ţara noastră, cu regret, economia tenebră constituie aproximativ 50 la sută. Aici se află sursele financiare care nu sunt var­sate în bugetul ţării. Astfel, nu pot fi asi­gurate fondurile de pensii şi cele sociale şi nici salarii decente pentru angajaţii din sfera bugetară. Acei 50-60 la sută dintre cetăţeni, care lucrează cinstit şi achită impozite, nu vor putea soluţiona nici­odată problemele economice cu care se confruntă societatea, dacă doar ei o să plătească impozitele.

– Care este poziţia sindicatelor pri­vind transportarea călătorilor cu mi­crobuzele?

– Anii 2000 au fost practic ani de glorie a microbuzelor. Atunci activau chiar şi cele reutilate. Acum, trebuie să conştien­tizăm că acea perioadă a trecut. Cerinţele sunt altele atât faţă de transportatori, cât şi faţă de unităţile de transport. Toţi con­ducătorii de microbuze trebuie să con­ştientizeze că democraţia de felul „Dacă nu-mi place ceva, fac grevă” va dispă­rea în scurt timp. Nu greva este soluţia. Transportul călătorilor prin intermediul microbuzelor este unul costisitor. Trebu­ie să folosim transportul de o capacitate înaltă, autocarele, care indiscutabil vor contribui la micşorarea tarifelor. Intro­ducând autocarele de exemplu pe rutele de la periferiile municipiului Chişinău, vom scăpa de microbuzele, care necesită cheltuieli foarte mari.

 

 

– Care ar fi căile de rezolvare a pro­blemelor din această ramură?

– O soluţie ar fi ca în acest domeniu să activeze întreprinderi specializate, unde să fie angajaţi specialişti în dome­niu, şoferi de înaltă calificare, îmbrăcaţi în uniformă adecvată. Atunci când vom avea autocare, va fi regulă atât în do­meniul securităţii, cât şi în cel ecologic. Noi pregătim anual sute de specialişti în domeniul transporturilor, la colegiu, universitate, dar unde se duc aceşti bă­ieţi? Din moment ce nu-şi găsesc un loc de muncă, ei pleacă. Şi asta se întâmplă din cauza că întreprinderile specializate au fost distruse, iar locurile sunt luate cu asalt de către şoferi care nici măcar expe­rienţă nu au.

– Cine îi protejează pe şoferii care ac­tivează pe microbuze?

– Noi am încercat să creăm o organi­zaţie sindicală, dar, cu regret, pe şoferi nu-i interesează altceva decât interesele proprii. Am avut o întâlnire cu transpor­tatorii rutelor din municipiul Chişinău. Le-am spus că sindicatele sunt interesate să le rezolve problemele ce ţin de sem­narea contractelor privind securitatea muncii, regimul de muncă, stabilirea salariului. Ei au răspuns astfel: Când ne veţi rezolva problema tarifelor, atunci vom avea relaţii cu sindicatul. Altceva pe ei nu-i interesează. Sistemul tarifar este un aspect economic şi noi considerăm că el trebuie ajustat la cerinţele timpu­lui. Tarifele sau majorarea lor nu ţine de competenţa sindicatelor. Noi le-am spus că vrem să-i ajutăm să scape de regimul de 12 ore de muncă pe zi, la care ei au răspuns: Noi decidem singuri cât să ne odihnim. Ce fel de atitudine este aceasta? Dacă prestează servicii auto, ei trebuie să respecte legea. Dorinţa şoferilor de a se îmbogăţi nu trebuie pusă în balanţă cu vieţile omeneşti curmate în accidente.