Traficul de persoane rămâne a fi un fenomen actual, de obicei femeile fiind exploatate în „industria” sexului, iar bărbaţii – traficaţi în scop de muncă forţată. Constatarea a fost făcută în Raportul Global privind traficului de persoane, elaborat de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, citat de Centrul Internaţional „La Strada”.
Cât priveşte Republica Moldova, autorii publicaţiei relevă faptul că, în ultimii doi ani, aproape că s-a dublat proporţia bărbaţilor din numărul total de victime ale traficului.
În perioada ianuarie 2011-iulie 2015, potrivit autorităţilor de stat, 1086 de persoane originare din Republica Moldova au ajuns victime ale traficului. Dintre acestea, patru persoane au fost traficate în scop de prelevare de organe, 520 au fost exploatate sexual, în timp ce restul au fost siliți să cerşească sau să muncească fără a fi plătiţi.
Astfel, dacă, până în 2014, în Republica Moldova, aproximativ 70 la sută din totalul de victime ale traficului erau femei, în 2015-2016, fiecare a doua victimă identificată de autorităţi este un bărbat.
De obicei, victimele traficului din Republica Moldova sunt depistate în Federaţia Rusă, în Emiratele Arabe Unite sau în ţările Europei de Vest.
„Unul dintre pericolele iminente ţine de criza regională a migraţiei, care face necesară o evaluare a riscului de trafic de persoane în Republica Moldova sau tranzitând statul nostru. Pentru a evita o astfel de situaţie, recomandăm autorităţilor statului să evalueze acest risc şi să ia măsurile de rigoare. De asemenea, constatăm că este deficitar numărul acordurilor de muncă între state. Chiar dacă există la nivel formal, acestea nu se implementează. Este bine cunoscut că un număr mare de cetăţeni ai Republicii Moldova aleg să lucreze peste hotare. Nu le putem refuza acest drept, de aceea, am spus-o în repetate rânduri: e necesară substituirea politicilor restrictive din sfera migraţiei forţei de muncă cu acorduri de colaborare şi protejare a drepturilor persoanelor care aleg să emigreze în scop de muncă”, este de părere preşedinta Centrului Internaţional „La Strada”, Ana Revenco.
Experţii din cadrul Centrului „La Strada” mai constată că în Republica Moldova
majoritatea programelor de asistenţă a victimelor traficului nu sunt durabile, dat fiind că depind în mare parte de proiectele finanţate din străinătate.
„Deşi programele de asistenţă a victimelor traficului au, la nivel declarativ, o componentă de abilitare economică, implementarea lasă de dorit. Nu vorbim despre angajarea în condiţii preferenţiale, ci doar este important ca atunci când victimei traficului i se propune un loc de muncă sau este ajutată să pună pe roate o mică afacere care i-ar aduce un venit, să se ţină cont şi de alte necesităţi vitale pe care le are”, susţine Daniela Misail–Nichitin, directoarea Programului Femei în cadrul Centrului Internaţional „La Strada”.
Potrivit aceleiaşi surse, la nivel de stat sunt deficitare şi activităţile de prevenire a traficului de copii, lucrându-se prea puțin cu potenţialele victime. De asemenea, copiii care au avut de suferit urmare a traficului nu sunt protejaţi în mod adecvat.