Banii Italiei mi-au distrus familia

O mamă orbită de ură faţă de fostul soţ

 

Doresc să cred că ideea din titlu v-a dus cu gândul la “oamenii noştri”, care muncesc peste hotare (nu zic la negru, căci majorita­tea din ei se simt mai bine acolo decât acasă), adică la mamele, taţii, surorile, fraţii şi tot ce numim noi rude, care ne bucură regu­lat cu valută muncită în su­doarea frunţii. Banii Italiei, de fapt, pot fi şi ai Portuga­liei, Turciei, Rusiei, unde au plecat părinţii să facă un ban pentru a le crea un vii­tor mai bun copiilor.

În mare parte, această străduinţă a părinţilor are un efect pozitiv, însă, cu regret o spunem, sunt şi cazuri când banii Italiei, nimerind în mâinile scum­pelor odrasle, sunt irosiţi în baruri, restaurante şi pentru alte distracţii care adesea au un final nu toc­mai bun. Astfel de cazuri avem destule şi de rămas.

De acest lucru m-am convins, stând de vorbă cu Mihail C., un bărbat între două vârste, care-şi duce traiul prin părţile Cahu­lului. Ţin să menţionez că la dorinţa eroului meu nu i-am deconspirat numele şi localitatea în care trăieşte.

 

De dragul banilor, şi-a lăsat copiii pe drum

 

Aşadar, s-o luăm de la început. Mihai C. a lucrat mai toată viaţa în organele interne, de unde a fost ne­voit să se pensioneze, deşi mai era încă în puteri. Lu­crul acesta a fost pentru el un stres foarte mare, deoa­rece avea în grija sa doi bă­ieţi de şcoală care trebuiau educaţi. Peste un timp, mai are loc un eveniment dure­ros în viaţa sa – divorţea­ză de soţia Maria. Fiindcă prezenţa sa alături de soţie crea o situaţie tensionată, el pleacă de acasă, lăsând copiii în grija mamei. Ne­voile, însă, nu se opresc aici. Într-o zi a aflat că Ma­ria, fără să-l anunţe, a lăsat copiii pe drumuri şi a ple­cat peste hotare. Ca un tată grijuliu care-şi iubea copiii, i-a luat să-i îngrijească el în casa concubinei sale. Pe durata a patru ani de aflare în Italia, fosta sa soţie n-a venit să-şi vadă feciorii ni­ciodată.

 

Cine seamănă ură, ură culege şi nu are nici o şansă să fie înconjurat de dragoste

 

„După patru ani, însă, Maria a început să tragă pe acasă, dar aceste zile se transformau într-un ade­vărat calvar, copiii deve­neau martorii unor scan­daluri interminabile. Per­manent eram ameninţat de către soţie că voi fi pus la puşcărie.

 

A cumpărat dragostea copiilor cu euro

 

După ce copiii au cres­cut, Maria a început să le trimită euro de cheltuială. Le-a cumpărat şi telefoane mobile, la care mămica le da indicaţii, instigându-i pe feciori împotriva mea. Astfel, am ajuns ca feciorii mei pe care nu i-am lăsat să se piardă pe drumuri, să nu mă mai asculte. Fac ce doresc. Se duc de acasă şi vin când vor, de multe ori se întorc beţi criţă. În aceşti ani eu mi-am con­struit casă cu două etaje, rezervându-le şi feciorilor două camere. Adesea ei, însă, se închid în odăile lor şi dorm cât e ziulica de ma­re. Dacă îi rog să mă ajute la lucru prin gospodărie, refuză categoric. De multe ori îmi luau şi maşina fără permisiune. Într-o noapte i-a depistat poliţia rutieră, în maşină erau vreo zece inşi, iar feciorul meu Tudor conducea maşina în stare de ebrietate. L-am scăpat cu mare greu de belea, Tu­dor însă nu a dorit să-şi schimbe comportamentul. La binele pe care mă stră­dui să-l fac, feciorii mei îmi răspund cu rău. Care e vina mea nu pot înţelege”.

Această mărturisire Mi­hai a făcut-o cu lacrimi în ochi, oftând cu durere.

Înainte de a-şi lua rămas bun, el mă privi cu triste­ţe şi spuse: „Mi-i ruşine să mă uit în ochii oameni­lor când văd la ce zile am ajuns. Banii Italiei a făcut o umbră de om din mine, dar sper că într-o bună zi feciorii vor veni să mă vadă şi vor spune – ce mai faci tată?”

 

Singur pe acest pământ

 

Nu mi-a cerut nici un ajutor. Pur şi simplu m-a rugat să scriu despre trage­dia sa, cu gândul că poate cineva care se află în ace­eaşi situaţie să se mângâie cu gândul că nu-i singur pe acest pământ care sufe­ră din cauza migraţiei. Iar unii mai curajoşi poate vor decide să scrie la redacţie despre suferinţele lor.

Cu regret, Mihai are dreptate. Asemenea cazuri tragice, cu mici excepţii, poţi întâlni mai în fiecare sat din mica noastră ţară. Nu ştiu cine poate să-l aju­te pe Mihai şi pe alţii ca el, aflaţi la limita disperării. E o problemă delicată, ce ţine mai mult de viaţa intimă a familiei. E greu de spus cât de eficiente vor fi interven­ţiile din exterior, fie ale po­liţiei, procuraturii sau ale altor instituţii.

Fost poliţist care a luptat cu infractorii toată viaţa, fost combatant, care a lup­tat pentru integritatea ţării, astăzi Mihai luptă disperat cu cele mai dragi fiinţe, în care a investit ani buni cu speranţa să-i fie de ajutor la bătrâneţe.

 

Nu o vor putea ajuta nici toţi banii Italiei

 

Banii Italiei, însă, i-a transformat pe proprii fe­ciori în duşmani, bineînţe­les, cu contribuţia nemijlo­cită a fostei soţii, obsedată de nişte ambiţii meschine. Probabil, ar fi binevenit să ne întrebăm, ce a câştigat această mamă, orbită de ură faţă de fostul soţ? La acest deznodământ a dorit Maria să ajungă?

Oare ea nu-şi dă seama că banii, pe care i-a agoni­sit, muncind din greu peste hotare, i-au transformat copiii în nişte tineri perfizi, răutatea cărora se poate răsfrânge într-o bună zi şi asupra ei?! Atunci va înţe­lege, probabil, că a greşit, dar va fi prea târziu şi nu o vor putea ajuta nici dragos­tea de mamă, nici toţi banii Italiei, căci cine seamănă ură, ură culege şi nu are nici o şansă să fie înconju­rat de dragoste.