Asigurarea securității energetice a țării: între intenții și oportunități

Foto: radioiasi.ro

Republica Moldova va putea scăpa de dependența energetică față de Rusia. Acest lucru este posibil datorită susținerii europene. Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Europeană de Investiții (BEI) oferă un pachet de finanțare de 92 milioane de euro pentru construirea unei conducte de gaze naturale din România până la Chișinău. BEI şi BERD acordă câte un împrumut de 41 milioane de euro fiecare, iar UE – un grant de 10 milioane de euro.  Fondurile vor fi transmise Întreprinderii de Stat „Vestmoldtransgaz”, care va construi şi va exploata gazoductul şi interconectorul dintre România și Republica Moldova.

Conducta va permite Chișinăului să cumpere gaze naturale de pe piețele UE şi va promova măsuri care vor ajuta furnizorii străini de gaze să intre pe piaţa Republicii Moldova. Datorită acestui lucru, Republica Moldova își va diversifica sursele de ener­gie şi va consolida concurența în sector.

Potrivit vicepremierului Octavian Calmîc, ministru al Economiei, decizia parteneri­lor de la BERD, BEI și Uniunea Europeană de a susține Guvernul Republicii Moldo­va în realizarea proiectului de construcție a gazoductului Ungheni – Chișinău este foarte importantă pentru țara noastră, deoarece constituie un pas important în procesul de realizare a proiectelor de asi­gurare a securității energetice a statului, pentru depășirea situației în care suntem dependenți de o singură sursă de asigura­re a populației cu surse energetice.

„Mai mult, realizarea acestui proiect ne va permite conectarea la sistemul energe­tic comunitar, care, pe lângă faptul că ne poate asigura o stabilitate energetică pe o perioadă lungă de timp, va asigura o concurență liberă pe piața moldoveneas­că”, a accentuat ministrul Economiei.

Noul gazoduct va finaliza conectarea sis­temelor de transport de gaze din România şi Republica Moldova, fiind o continuitate a primei părți de conexiune Iași–Ungheni, dată în exploatare în 2014.

Republica Moldova este una dintre ţări­le care a beneficiat cel mai mult de împru­muturi din partea BEI pe cap de locuitor în Regiunea Parteneriatului Estic. Portofo­liul de credite BEI, fiind bine echilibrat şi acoperind toate sectoarele importante ale economiei ţării, a ajuns la aproape 700 mln. de euro de la semnarea primului împrumut BEI în ţară în 2007.

Cocktail din gaze naturale amestecate cu geopolitică

Dependența de gazul rusesc ne făcea vulnerabili în fața furnizorului, care dicta prețurile.

În ultimele zile ale anului 2016, SA „Moldovagaz” și „Gazprom” au

încheiat Contractul privind condițiile de furnizare a gazelor naturale în Republica Moldova şi Contractul privind condițiile de tranzitare a gazelor naturale prin teritoriul Republicii Moldova până la 31 decembrie 2019. Do­cumentele semnate stipulează că pe toa­tă perioada valabilității contractelor se va aplica aceeași formulă europeană de sta­bilire a prețurilor de achiziție la gazele na­turale pentru consumatorii din Republica Moldova, formulă bazată pe valoarea me­die aritmetică a prețului de vânzare a gaze­lor naturale de către compania „Gazprom” în ţările europene şi cotațiile prețurilor la produsele petroliere.

Problema apare când domeniul politic este suprapus cu cel economic. De pildă, consumatorii din Transnistria beneficiază de prețuri preferențiale la gazele rusești, dar nici pe acestea nu le achită, acumulând, pe parcursul anilor, datorii către furnizor în valoare de 6 mlrd. de dolari SUA.

În cadrul primei sale vizite oficiale de la instalarea în funcție, pe care a efectuat-o la Moscova, preşedintele Igor Dodon a recu­noscut datoriile Transnistriei pentru gazul natural drept „datoria totală a Moldovei” faţă de compania rusă „Gazprom”, în va­loare de 6,5 mlrd. de dolari SUA, în timp ce datoriile consumatorilor din dreapta Nis­trului se cifrează la doar 500 mln. de dolari SUA.

„Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nis­trului este de circa $500 mln., iar din stân­ga Nistrului – de circa $6 mlrd. Trebuie să înţelegem că toată această datorie – de peste $6,5 mlrd. – este datoria totală a Moldovei”, a spus Dodon.

Potrivit lui, concernul „Gazprom” nu îm­parte datoria în cea a Transnistriei şi cea a Moldovei.

„Referitor la datoria de pe malul drept: noi încă în anul 2008 am propus surse pen­tru acoperirea acestei datorii şi vom reveni la această schemă. Este vorba de o parte din active aflate în gestiunea companiei „Moldovagaz”, însă acestea nu sunt inclu­se în capitalul social al acestei companii”, a spus preşedintele, care consideră că la eta­pa actuală Moldova nu va putea soluţiona problema datoriei din stânga Nistrului.

„Această problemă trebuie examinată în contextul reglementării transnistrene”, a spus Igor Dodon.

Iată aici chiar nu e clar cum poate fi le­gată soluționarea unei probleme financiare între doi agenți economici și consumatori și o problemă politică – diferendul trans­nistrean? Să înțelegem că și consumatorii din dreapta Nistrului vor beneficia de tarife preferențiale ca și cei din Transnistria sau vor consuma gaze fără să le achite, fiind­că așa vrea „prietenul secular”? Ceva nu se leagă în toată această poveste.

Șeful statului promite gaz mai ieftin, numai nu spune cum și de unde

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a promis, recent, la prima sa conferință de presă, că prețul pe care îl vor plăti moldovenii pentru gazul rusesc va fi mai mic. Igor Dodon a subliniat că fiecare cetățean va plăti doar factura pentru cât a consumat și categoric nu poate fi vorba de punerea pe umerii celor din dreapta Nis­trului a datoriei celor din stânga Nistrului. Totodată, președintele a ținut să precizeze că datoria de fapt este a „Moldovagaz”, care este un agent economic, nu este da­toria statului, iar Gazprom deține 50% din acțiunile „Moldovagaz” (plus o acțiune, de care „a uitat să menționeze”).

Dodon a trecut sub tăcere însă fap­tul că Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova deține 35,33%, iar Comitetul de administrare a proprietăţii Transnistriei – 13,44%.

Iar dacă se va merge pe această cale, acoperirea datoriilor prin acțiuni, adică infrastructura, conductele de gaze care ne-au mai rămas (unele dintre care au fost construite pe banii consumatorilor și cu contribuția autorităților locale) vor fi ceda­te „Gazprom”–ului în contul datoriilor fă­cute de raioanele din stânga Nistrului, de dragul soluționării politice a diferendului, prin „ștergerea datoriilor contra infrastruc­tura de tranzit”, până la urmă Chișinăul va rămâne cu „borta covrigului”, nu cu țevi, iar consumatorii vor rămâne la cheremul furnizorului monopolist.

Igor Dodon a ținut să precizeze că se va găsi o soluție pentru achitarea datorii­lor față de Federația Rusă, însă problema datoriilor acumulate de consumatorii din partea stângă a Nistrului, care nu achită pentru gazul pe care îl consumă, nu se va rezolva cât timp nu este soluționat conflic­tul transnistrean.

În context, merită să dăm opinia lui Vic­tor Parlicov, expert economic la IDIS „Viito­rul”, fost director ANRE în problema dată: „Gazpromul e mai mult decât o companie privată. Dacă s-ar comporta ca o compa­nie privată, n-ar exista asemenea proble­me, însă Gazpromul deseori se comportă ca o extensiune economică a Ministerului Afacerilor Externe rusesc. Când ai rol strict economic, te axezi pe maximizarea profi­turilor. Când ai rol de instrument politic, tu te ocupi de politică”.

Problema legată de furnizorii de gaze, intermediari și prețurile pentru consu­matorii finali este atât de complicată, în care sunt implicați deputați din fostul și actualul parlament, membri ai guvernului, diferite state, zone off-shore, încât ghe-mul nu s-ar putea descâlci fără Curtea Penală Internațională de la Haga. Fiindcă în toată povestea tristă s-au îmbogățit ilegal niște escroci pe seama a milioane de consumatori, care au trăit în suferință și lipsuri, toate acestea fiind asimilate cu genocidul.