Vă rog să ne spuneți ce presupune asigurarea egalității în drepturi a tuturor persoanelor în sfera muncii și care sunt reglementările principale în acest sens?
Chiril Țăruș, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Egalitatea în drepturi a cetățenilor Republicii Moldova în fața legii constituie o normă constituțională prevăzută de art. 16 alin. (2) din Constituția țării, potrivit căreia toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.
Reglementările acestei norme constituționale sunt adaptate la raporturile de muncă prin prevederile art. 8 din Codul mucii. Potrivit alin (1) al acestui articol, în cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, domiciliu, dizabilitate, infectare cu HIV/SIDA, apartenență sau activitate sindicală, precum și pe alte criterii nelegate de calitățile sale profesionale, este interzisă.
Mai mult, interzicerea discriminării după orice criteriu în domeniul raporturilor de muncă și asigurarea egalității salariaţilor, fără nici o discriminare, la avansare în serviciu, luându-se în considerare productivitatea muncii, calificarea și vechimea în muncă în specialitate, precum și la formare profesională, reciclare și perfecționare, potrivit art. 5 din Codul muncii, constituie principii de bază ale reglementării raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, care reies din normele dreptului internațional și din cele ale Constituției Republicii Moldova.
Interzicerea discriminării și asigurarea egalității constituie principii de bază ale reglementării raporturilor de muncă
Dispoziția alin. (2) al art. 10 din Codul muncii stabilește că angajatorul este obligat: să asigure egalitatea de șanse și de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la orientare și formare profesională, la promovare în serviciu, fără nici un fel de discriminare; să întreprindă măsuri de prevenire și combatere a discriminării după orice criteriu la locul de muncă.
Astfel, asigurarea egalității în drepturi în sfera muncii presupune garantarea egalității de șanse și tratament pentru toate persoanele, începând cu procesul de angajare și pe toată durata raporturilor de muncă.
La depistarea în unități a cazurilor de discriminare la locul de muncă, precum și a condițiilor ce le favorizează, organele sindicale (potrivit alin. 4 prim al art. 386 din Codul muncii) înaintează conducătorilor acestor unități și/sau autorităților publice competente, după caz, recomandări concrete de prevenire și combatere a acestora.
Prin urmare, angajatorii sunt obligați să examineze, în termen de șapte zile lucrătoare de la data înaintării (înregistrării), cerințele sindicatelor și să informeze în scris organul sindical despre rezultatele examinării și măsurile întreprinse pentru înlăturarea încălcărilor depistate (art. 386 alin. (5) din Codul muncii).
Un alt act legislativ care are drept obiectiv reglementarea asigurării egalității este Legea nr. 121 din 25.05.2012. Această lege cuprinde reglementări în domeniu, necesare aplicării Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000, Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 etc.
Prevederile art. 7 din legea respectivă vizează interzicerea discriminării în câmpul muncii și în exercitarea unei profesii (interzice orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care au drept efect subminarea egalității la alegerea locului de muncă etc.).
În domeniul forței de muncă, Republica Moldova a ratificat Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 111, care prescrie obligația statului care o ratifică de a promova o politică națională ce urmărește eliminarea tuturor formelor de discriminare în materie de forță de muncă și de exercitare a profesiei.
