Cea mai veche atestare documentară despre fabricarea săpunului datează din anul 2800 î. Hr. şi provine din vechiul Babilon.
A fost găsit un cilindru de lut inscripţionat cu detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii, în care era o substanţă similară săpunului. Egiptenii foloseau săpunul fabricat din uleiuri şi anumite săruri alcaline pentru spălat şi tratarea unor boli ale pielii. Legenda spune că denumirea de săpun provine de la locul numit Muntele Sapo din Roma antică, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi curgea spre râu, atunci când ploua.
Fabricarea săpunului a renăscut în Italia şi Spania
Femeile care spălau rufe în râul Tibru au observat că acest amestec rezidual le curăţa rufele mult mai bine decât o făcea numai apa. În secolul VIII, fabricarea săpunului a renăscut în Italia şi Spania, după secole întregi de igienă precară. Concentraţia leşiei se măsura cu ajutorul unui ou care era lăsat să plutească la suprafaţa lichidului. Dacă oul plutea, concentraţia era prea mare. Deşi săpunuri vegetale s-au fabricat dintotdeauna, abia la mijlocul anilor 1970 a fost impulsionată manufacturarea săpunului din plante.
În 1990, se produceau în cantităţi mari săpunuri fine pe bază de ulei de măsline, parfumat cu uleiuri esen-ţiale pure şi având în textură diferite plante.
