În Republica Moldova frec-vența școlară este înaltă. 99 la sută dintre copiii de vârstă primară (7-10 ani) frecventează școala, iar 96 la sută dintre copiii de vârstă gimnazială (11-15 ani) frecventează gimnaziul sau o altă instituție de învățământ secundar.
Pe de altă parte, există dis-crepanțe în funcție de mediul de trai, gen și bunăstarea fami-liei. Rata de frecventare în în-vățământul gimnazial este mai joasă în rândul copiilor din familii sărace și a băieților din orașe, potrivit UNICEF Moldova.
Un raport comun al Institutului de Statistică al UNESCO și UNICEF lansat, pe 20 ianuarie 2015, arată că aproximativ 63 de milioane de adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani sunt privați de dreptul la educație. La nivel global, 1 din 5 adolescenți nu învață la școală, față de 1 din 11 elevi de vârsta școlii primare. Deci, adolescenții sunt de două ori mai expuși riscului să fie lipsiți de educație, în comparație cu semenii lor mai tineri. Raportul, finanțat de Parteneriatul Global pentru Educație, arată, de asemenea, că o dată cu vârsta crește riscul abandonului școlar.
În total, 121 de milioane de copii și adolescenți din întreaga lume nu au mers niciodată la școală sau au abandonat-o, în ciuda promisiunii comunității internaționale de a obține Educație pentru Toți până în 2015. Datele arată că nu a existat aproape niciun progres în reducerea acestui număr din 2007. Copiii care trăiesc în zone de conflict, cei care muncesc, sunt discriminați pe bază de etnie, sex sau dizabilitate, au de suferit cel mai mult. Persistă, de asemenea, o îngrijorare, că progresul obținut până acum în extinderea accesului la educație va fi periclitat, dacă nu va exista în continuare o schimbare majoră a politicilor și resurselor în acest domeniu.
„Abordările tradiționale în edu-cație bazate pe principiul “mai multe cadre didactice, mai multe săli de clasă și mai multe manuale”, nu mai sunt suficiente pentru a ajunge la cei mai dezavantajați copii”, a declarat Directorul General UNESCO, Irina Bokova. Avem nevoie de intervenții specifice orientate spre familiile strămutate din cauza conflictelor, fetele forțate să stea acasă, copiii cu dizabilități și cei obligați să muncească. Dar aceste politici au un cost. Acest raport servește ca un apel de alarmă pentru mobilizarea resurselor necesare, care să garanteze educație de bază fiecărui copil”.