Absența forțată de la serviciu. Influenţă în detrimentul activităţii independente a sindicatului

Influenţă în detrimentul activităţii independente a sindicatului
Foto: theinfiniteagency.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Absența forțată de la serviciu nu presupune amânarea concediului

Absența forțată nu presupune amânarea concediului. Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, în conformitate cu art. 114, alin. (1), lit. c) din Codul muncii. În ve­chimea în muncă ce oferă dreptul la concediul de odihnă anual se include și timpul absenței forțate de la lucru, în cazul eliberării ne­legitime din serviciu sau al transferului nelegitim la o altă muncă și restabilirii ulterioare la locul de muncă a salariatului.

Influenţă în detrimentul activităţii independente a sindicatului

„Persoane de conducere ale aparatului administrativ” sunt persoa­nele cu funcţii de răspundere din cadrul aparatului respectiv. În acest sens, potrivit art. 16 din Codul contravenţional, persoana cu funcţie de răspundere este „persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat, autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtu­tea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispozi­ţie, organizatorice ori economice”.

Referitor la noţiunea de „lucrătorii care fac parte din organele de conducere ale întreprinderii” menţionăm următoarele. Structura, mo­dul de constituire şi atribuţiile organelor de conducere ale persoanelor juridice (societăţilor comerciale, întreprinderilor), se stabilesc în actul de constituire (statutul) al acestora, conform prevederilor Codului civil al Republicii Moldova şi după caz a legilor speciale cum sunt Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135/2007, Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134/1997, Legea privind cooperativele de producţie nr. 1007/2002, Legea sindicatelor nr.1129/2000 etc.

Codul muncii prevede că angajatorul-persoană juridică (unitate) sau persoană fizică care angajează salariaţi în bază de contract indivi­dual de muncă, în temeiul unui act la nivel de unitate poate desemna anumite „persoane cu funcţie de răspundere”, de exemplu, pentru an­gajarea salariaţilor (art. 58, alin. (3) din Codul muncii).

Totodată, privitor la alegerea acestor categorii de persoane în com­ponenţa comitetului sindical, considerăm necesar de menţionat urmă­toarele. Constituţia Republicii Moldova prin alin. (1) al art. 42 garan­tează oricărui salariat „dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale”. De asemenea, art. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87 privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la organizaţie, stipulează că, „muncitorii fără nici o deosebire, au dreptul, fără autorizaţie prealabilă, să constituie orga­nizaţii la alegerea lor, precum şi să se afilieze acestor organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă”.

În acelaşi timp, conform deciziilor, recomandărilor Comitetului pentru Libertatea Sindicală al Consiliului de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii: „în ceea ce priveşte prevederile care interzic angajaţilor cu funcţii de conducere să adere la organizaţiile lucrători­lor, Comitetul a considerat că expresia (de conducere) ar trebui limi­tată doar la acele persoane care reprezintă cu adevărat interesele pa­tronilor”. Or, salariatul cu funcţia menţionată în adresare „consilierul vicepreşedintelui consiliului de administrare” este tocmai o persoană care reprezintă interesele unui organ de conducere al unităţii (anga­jatorului), chiar şi în cazul în care, conform documentelor statutare, consilierul nu intră în componenţa organelor de conducere.

Prin urmare, obţinând calitatea de membru de sindicat, mai mult decât atât, al unui organ de conducere al organizaţiei sindicale (adică membru al comitetul sindical), acesta poate influenţa cu certitudine activitatea ei, în detrimentul activităţii independente a sindicatului faţă de angajator.

Pentru a evita o asemenea situaţie, este oportun de a specifica anu­mite condiţii în statutul organizaţiei sindicale, cum ar fi că în compo­nenţa comitetului sindical nu pot fi alese persoanele care reprezintă interesele patronului (proprietarului).