Jocul cui îl face Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei?

După aproape doi ani de dezbateri încinse ale reprezentanţilor guvernului, patronatelor, sindicatelor, în cadrul cărora fiecare parte urmărea interesul său, în sfârşit, s-a ajuns la un compromis rezonabil, maxim posibil de îmbunătăţire a legislaţiei muncii, care s-a fruc­tificat printr-un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Codului muncii. Acest act final i-a lăsat mulţumiţi pe toţi partenerii sociali, îndeosebi pe patronate şi sindicate. Or, prin consens, s-a ajuns la înţelegere, prin prisma normelor dreptului internaţional al muncii, practic, pe toate propunerile înaintate pe parcursul dezbaterilor.

 

De exemplu, sindicatele au avut încuviinţarea partenerilor de negocieri în ceea ce priveşte învestirea salariatului cu dreptul de a desface contractul individual de muncă în cazul în care anga­jatorul nu-i plăteşte salariul cel puţin două luni de zile. În acelaşi timp, în proiect a fost inclusă pro­punerea patronatelor de a conce­dia fără acordul sindicatelor sala­riatul a cărui stare de sănătate nu corespunde funcţiei deţinute şi în cazul în care angajatul lipseşte de la serviciu patru ore consecutive pe parcursul zilei de muncă. Mai pe scurt, partenerii sociali au ce­dat şi au câştigat.

În afară de compromisul rezo­nabil al partenerilor sociali, pro­iectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului muncii s-a bucurat de aprobarea Minis­terului Economiei, a Ministerului Finanţelor, Centrului Naţional Anticorupţie, de  susţinerea Cen­trului pentru Drepturile Omului din Moldova, Camerei de Comerţ Americane din Moldova.

 

Un act oportun şi necesar

 

În nota informativă la proiec­tul de lege pentru modificarea şi completarea Codului mun­cii, Ruxanda Glavan, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Fa­miliei, consideră drept un act oportun şi necesar adoptarea acestui proiect. Vorbind despre efectele acceptării documentu­lui respectiv, dumneaei vorbeşte că prin aceasta se va contribui la armonizarea prevederilor Co­dului muncii cu prevederile al­tor acte normative în vigoare, la perfecţionarea legislaţiei muncii în vigoare, la flexibilizarea legis­laţiei muncii existente şi aduce­rea acesteia în concordanţă cu cerinţele moderne ale economiei de piaţă, la respectarea dreptu­rilor şi intereselor legitime ale ambelor părţi, adică angajator şi salariat, în contextul raporturilor de muncă.

După ce s-a ajuns la un consens de principiu între partenerii soci­ali, după ce a obţinut aprobarea şi susţinerea unor instituţii pu­blice centrale de profil şi a unor organizaţii nonguvernamentale, se părea că aprobarea proiectu­lui de  lege pentru modificarea şi completarea Codului muncii de către Guvern şi înaintarea aces­tuia spre votare în Parlamentul ţării nu-i decât o formalitate. Însă, n-a fost să fie.

 

Gest surprinzător, de neînţeles al Ministerului Muncii

 

De bună seamă, iniţial, proiec­tul în cauză a fost inclus în ordi­nea de zi a şedinţei Guvernului din 8 mai, curent, însă exami­narea lui a fost amânată pentru şedinţa ordinară a executivului, pretextându-se anumite formali­tăţi de coordonare a acestuia.

Următoarea şedinţă a Guver­nului a avut loc pe 13 mai curent, şi, ca şi data precedentă, subiec­tul privind aprobarea proiectu­lui de lege pentru modificarea şi completarea Codului muncii fi­gura în ordinea de zi a acesteia. Din păcate, lucrul acesta nu s-a întâmplat. Un responsabil de la serviciul de presă al Guvernului ne-a informat că, chiar la înce­putul şedinţei Executivului, Ru­xanda Glavan, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a insistat ca fie suspendată apro­barea proiectului cu pricina fără a da anumite explicaţii.

 

Proiectul de lege ajunge în sertar

 

În ordinea de zi a şedinţei Guvernului din 20 mai curent, aprobarea proiectului de  lege pentru modificarea şi completa­rea Codului muncii nici nu a fost inclusă, ceea ce trezeşte o mare nedumerire. Or, este de-a dreptul paradoxal, inexplicabil compor­tamentul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Mai întâi, acest document este lăudat de Ruxanda Glavan, conducătoa­rea ministerului respectiv, care se pronunţă pentru aprobarea proiectului, ca mai apoi, în mod cu totul neaşteptat, examinarea şi aprobarea lui să fie suspenda­tă la insistenţa acestei persoane. Ca până la urmă,  în genere, acest subiect să nu fie propus de către Ministerul Muncii, Protecţiei So­ciale şi Familiei pentru ordinea de zi a Executivului.

De ce Ministerul Muncii, Pro­tecţiei Sociale şi Familiei s-a răz­gândit să propună spre aprobare Guvernului proiectul de lege pen­tru modificarea şi completarea Codului muncii? Care sunt moti­vele reale ce au determinat con­ducerea acestui minister să bage în sertar un document în privinţa căruia a fost realizat un compro­mis muncit la nivel de parteneri sociali? De unde lipsa de respect faţă de patronate, sindicate şi cum vor putea reprezentanţii acestuia să se afle alături de parteneri în cadrul Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective?

 

Conducerea ministerului refuză să comenteze motivele retragerii proiectului

 

Am încercat să aflu răspun­suri la aceste întrebări chiar de la prima sursă, Ruxanda Glavan, ministrul Muncii, Protecţiei So­ciale şi Familiei. Însă, dat fiind faptul că dumneaei, după cum m-au informat din anticamera ministrului, se afla în deplasare pentru mai multe zile, am cerut explicaţii de la viceminstrul Ser­giu Sainciuc, care s-a eschivat de la o lămurire serioasă, reală a si­tuaţiei confuze. Mai urât, acesta s-a dat în spectacol, declarând: „Totul o să fie ghini! Ministerul va propune aprobarea proiectu­lui la una dintre şedinţele Guver­nului!”

 

Se pune la cale adoptarea unui nou Cod al muncii fără acordul sindicatelor?

 

La insistenţa mea de a explica de ce, totuşi, Ministerul Mun­cii, Protecţiei Sociale şi Familiei tergiversează aprobarea acestui proiect, care sunt cauzele şi când intenţionează ministerul să-l propună Guvernului spre apro­bare, a urmat acelaşi refren: „To­tul o să fie ghini!”.

Între timp, zvonurile privind motivele lipsei dorinţei de a aproba proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Co­dului muncii curg gârlă. Astfel, potrivit unora, ezitarea Ministe­rului Muncii ar veni ca urmare a deciziei politice de a lăsa aproba­rea proiectului pentru perioada de după încheierea alegerilor locale. Deşi, nu înţeleg ce are aprobarea acestui document cu electorala.

Alţii vorbesc că Ministerul Muncii nu doreşte să susţină proiectul, pentru că modificări­le şi completările la acesta nu ar conveni unor investitori străini, care ar pleda pentru excluderea negocierilor colective de mun-că, pentru acordarea unor drep­turi exagerate angajatorilor şi de a limita drepturile salariaţi­lor.

Nu se exclude nici faptul că s-ar elabora un nou Cod al mun­cii, care ar putea să obţină putere de lege prin asumarea răspun­derii de către Guvern. Aşa cum a fost adoptat anul acesta, bună­oară, bugetul de stat, iar sindica­tele au fost puse în faţa faptului împlinit, fiind lipsite de dreptul legal de a participa la examina­rea celor mai importante acte le­gislative ce vizează drepturile şi interesele salariaţilor, ale mem­brilor de sindicat.