Foto: vocea.md
Cum se explică faptul că rutele bănoase au ajuns să fie gestionate de unele întreprinderi, iar cele cu încasări mici au fost date altor agenţi economici? De unde asemenea discriminare? Ion Mămăligă, preşedintele Asociaţiei Transportatorilor Privaţi, pune această nedreptate pe seama imperfecţiunii condiţiilor de organizare a concursului municipal de arendare a rutelor şi a regulamentului ce reglementează activitatea operatorilor din transportul maxi-taxi. În viziunea lui, rutele trebuiau scoase la licitaţie „la pachet”, astfel încât oferta să includă o rută mai rentabilă şi alta mai puţin profitabilă.
(Continuare. Vezi partea I, partea II)
Regulamentul strâmb, numele şi mita şi-au avut efectul
Dar, dincolo de acest argument, mai există şi o altă explicaţie, care mi se pare nu mai puţin convingătoare. Ea vizează conducători ai întreprinderilor ce s-au ales cu rutele cele mai bănoase. Bunăoară, Afanasie Smochin, toată lumea ştie, a fost conducător al Ministerului Transporturilor, iar potrivit ultimei informaţii, acesta a exercitat şi funcţia de șef al structurii de transport al primăriei capitalei tocmai în perioada când lua naştere businessul cu rutele maxi-taxi în Chişinău. Despre Nicolae Seredneac se vorbeşte că a început afacerile în transport împreună cu Afanasie Smochin, dar s-a despărțit ulterior de acesta din urmă şi este pe cont propriu, iar acum are trecere la primărie. Mihai Reus este fratele unui fost deputat şi se vorbeşte că cu ajutorul acestuia s-ar fi lansat în afacerile cu transportul maxi-taxi. De fraţii Chiriac nici nu mai vorbesc, unul compozitor cunoscut, altul poet, încât orice uşă de la primărie lesne se deschide în faţa autorităţii lor.
Citește și: Monopolul „băieţilor șmecheri”
Dar cum a început businessul cu microbuzele în capitală? În anii 90 ai secolului trecut, cu o mică investiţie într-o rablă de microbuz adus de peste hotare, cu o pilă la primărie sau o mită contra unei semnături a primarului sau a viceprimarului capitalei, puteai obţine o autorizaţie de la autoritatea locală pentru a practica activitatea de transportare a pasagerilor pe orice rută de microbuz. Tocmai atunci toţi funcţionarii de la primăria capitalei, din administraţia centrală, procurori, judecători, poliţişti şi-au pornit afaceri în acest domeniu. Este adevărat că la începutul anilor 2000 cadrul regulatoriu a devenit un pic mai aspru, însă oricum cel puţin 1-2 funcţionari ai primăriei şi-au păstrat controlul asupra activităţii transportului cu maxi-taxi. Chiar dacă s-a organizat concursul de selectare a agenţilor economici care să administreze cele 66 de rute de maxi-taxi în anul 2001, persoanele care au pornit afacerile în acest domeniu, profitând de funcţia publică, de pile, mită, au continuat să facă bani din investiţii mici, acumulând venituri mari zilnice de la locuitorii capitalei, fără a arăta totdeauna respectul cuviincios.
Administratorii plătesc la stat aproape de zece ori mau puţin
Cam ce venituri zilnice pot fi obţinute de la un maxi-taxi? Cei de la primărie, după cum v-am relatat, habar nu au, iar administratorii şi şoferii microbuzelor nu vă vor spune nimic niciodată, pentru că există în acest sens un pact de cârdăşie între „stăpân” şi şoferul de microbuz: amândoi vor să plătească cât mai puţin la stat. Totuşi, recurgând la o stratagemă din considerente profesionale, am reuşit să-l descos pe un şofer care activează pe o rută maxi-taxi cu un flux mediu de călători. Acesta, care mai este şi proprietar de microbuz, mi-a vorbit că, în medie, zilnic, încasează de la călători cam 800 de lei, dintre care 300 de lei îi dă „stăpânului”, iar lui îi rămân 500 de lei. Adică, lunar, ar rezulta câte 15 mii de lei. Dar, având în vedere că acesta nu lucrează chiar în fiecare zi, mai tăiem 2-3 mii de lei.
Citește și: Vor tarife majorate, dar ascund veniturile
Dar din ce sumă se calculează şi se plăteşte impozitul pe venit al acestuia? Din salariul minim indicat în contractul de muncă, care constituia până mai deunăzi 1400 de lei. De unde rezultă că „stăpânul” achită impozite pe venit de aproape 10 ori mai mici faţă de veniturile reale obţinute. Acum aţi înţeles cui îi convine ca şoferii de maxi-taxi să nu dea bilete de călătorie pasagerilor?!
(Va urma)
