Un nou raport OIM despre oportunităţile şi problemele ce ţin de amplificarea fenomenului de muncă la distanţă

Foto: centruldezvoltaresociala.ro

Un nou raport al Organizaţiei Inter­naţionale a Migraţiei (OIM) şi al Fun­daţiei Europene pentru îmbunătăţi­rea condiţiilor de viaţă şi de muncă (Eurofound) arată că, în general, apli­carea tehnologiilor informaţionale moderne ar putea contribui la com­binarea mai reuşită a muncii şi vieţii personale, însă totodată acest feno­men face să „dispară” hotarele dintre muncă și viața personală.

Din cauza că tehnologiile digitale și anu­me smartphone-urile, tabletele, laptopurile și calculatoarele tradiționale de birou sunt utilizate tot mai larg pentru a activa acasă sau, în general, oriunde, se schimbă rapid modelele convenționale de activitate pro­fesională. Noua organizare a muncii ajută oamenii să combine mai eficient munca și viața personală, reduce timpul pentru de­plasare la locul de munca, contribuie la spo­rirea productivității muncii. Totodată, noile realități ar putea genera majorarea timpului de muncă, sporirea efortului de muncă, ar putea provoca o confuzie între viața perso­nală și obligațiile de muncă, aspecte evo­cate, de altfel, în raportul comun al OIM și Eurofound, făcut public recent.

În noul raport, „Munca în orice loc și implicațiile acesteia asupra domeniului de muncă” (Working anytime, anywhere: The effects on the world of work ), au fost ge­neralizate rezultatele studiilor efectuate de ambele organizații în 15 țări, inclusiv în sta­tele-membre ale Uniunii Europene (Belgia, Franța, Finlanda, Germania, Ungaria, Italia, Olanda, Spania, Suedia și Marea Britanie), precum și în Argentina, Brazilia, India, Japo­nia și SUA. Cercetătorii au identificat câteva tipuri de angajați care folosesc noile teh­nologii pentru a munci în afara birourilor, inclusiv salariații care lucrează permanent de acasă și cei care execută sarcini unice cu ajutorul TIC şi a aplicaţiilor mobile pentru activitate (T/ICTM).

În raport sunt menţionate mai multe as­pecte pozitive ale muncii la distanţă prin folosirea tehnologiilor informaţionale şi co­municaţionale şi a aplicaţiilor mobile pentru activitate. Este vorba, bunăoară, despre o independenţă mai mare la capitolul timpul de muncă şi, respectiv, despre mai multă flexibilitate în utilizarea acestuia, reducerea timpului de deplasare spre locul de muncă, ceea ce contribuie la o combinare mai raţio­nală a vieţii profesionale cu cea personală şi la sporirea productivităţii muncii. De aseme­nea, autorii raportului au identificat și unele aspecte negative ale acestui model de activi­tate profesională. Vorbim, de regulă, despre o durată prelungită a timpului de muncă, despre o confuzie dintre viața personală și obligațiile de muncă, ceea ce poate genera un stres enorm. Autorii raportului delimitea­ză clar salariații care muncesc acasă și, even­tual, echilibrează mai bine viața profesională și cea personală și salariații „hipermobili”, în cazul cărora este mai mare probabilitatea că activitatea de muncă le-ar putea afecta să­nătatea și bunăstarea.

„Raportul arată că, în general, aplicarea tehnologiilor comunicaționale moderne ar putea contribui la 

o combinare mai raţiona­lă a vieţii profesionale cu cea personală, însă există locuri de muncă și profesii în cazul că­rora tehnologiile moderne „șterg” hotarele dintre activitatea profesională și viața per­sonală”, a menționat Jon Messenger, unul dintre coautorii acestuia.

În ţările UE, circa 17 la sută din angajaţi lucrează acasă

Lucrarea mai conţine şi recomandări pentru înlăturarea acestui dezechilibru. De exemplu, se propune promovarea ocupării forţei de muncă la distanţă pe parcursul a unei părţi a zilei de muncă, lucru care va permite angajaţilor la distanţă să menţină contacte cu colegii şi să amelioreze condiţi­ile lor de lucru, limitând totodată activitatea la distanţă informală şi suplimentară cu utili­zarea TIC şi aplicaţiilor mobile, ce presupune o durată excesivă a zilei de muncă.

„Este foarte important să soluţionăm problemele legate de sarcinile de muncă suplimentare, care se execută cu aplicarea tehnologiilor informaţionale moderne. În primul rând, e vorba despre volumul supli­mentar de muncă pe care angajaţii îl fac în afara orelor de serviciu, lucru care poate fi calificat ca fiind muncă peste program ne­plătită. La fel de necesară este şi asigurarea drepturilor angajaţilor la perioadele minime de odihnă, pentru a evita impactul negativ al activităţilor de muncă asupra sănătăţii şi bunăstării acestora”, a declarat Oscar Vargas de la Fundaţia Europeană pentru îmbunătă­ţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă.

În prezent, doar în ţările UE sunt puse bazele pentru adaptarea la noile forme de muncă la distanţă cu aplicarea tehnologiilor digitale, fiind semnat un Acord-cadru Euro­pean privind munca la distanţă. Însă majo­ritatea iniţiativelor respective vizează mun­ca la distanţă formală, pe când majoritatea problemelor existenţe în acest sens ţin de munca la distanţă informală.

Pe măsură ce munca la distanţă devine un fenomen tot mai vizibil, creşte necesita­tea de delimitare a timpului de muncă plă­tit şi viaţa personală a angajatului. Franţa şi Germania deja caută soluţii la nivel de com­panii, dar şi analizează oportunităţi de  ope­rare a modificărilor respective în legislaţia în vigoare şi de elaborare a unor noi legi. În calitate de exemplu putem pomeni „dreptul la munca la distanţă”, apărut în urma ultimei revizuiri a Codului muncii din Franţa. Pe vii­tor, acesta ar putea evolua în aplicarea unor măsuri concrete, menite să nu admită pre­zenţa permanentă a muncii în viaţa oame­nilor. Ar putea fi vorba despre deconectarea serverelor în afara orelor de muncă, pentru ca mesajele electronice să nu ajungă la an­gajaţi în orele de odihnă şi în zilele libere, lucru pe care deja îl aplică unele companii.

*Gradul de răspândire a muncii la distan­ţă cu utilizarea TIC şi aplicaţiilor mobile de muncă (T/ICTM) diferă de la 2 la 40 la sută din angajaţi, în funcţie de ţară, profesie, do­meniu şi de faptul cât de des lucrătorii sunt implicaţi în acest tip de muncă. În ţările UE, în această formă de muncă sunt antrenaţi circa 17 la sută din angajaţi. În majoritatea ţărilor, un număr şi mai mare de angajaţi sunt im­plicaţi în acest tip de lucrări periodic.