Se știe despre Crăciun că este sărbătoarea nașterii Domnului Isus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor. O sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri.
Sărbătoarea Crăciunului a fost întotdeauna o bucurie pentru creștini, dar mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare momentul împodobirii pomului de Crăciun sau zilele în care merg la colindat, primind în schimb daruri. Totodată, se obișnuiește, la creștini, ca în ajunul Nașterii Domnului, precum și în ziua de Crăciun, să se meargă la biserică, după care să se ia masa în familie, în mijlocul celor dragi.
O tradiție importantă asociată sărbătorii Crăciunului o reprezintă împodobirea bradului de Crăciun.
Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.
Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină.
Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel și fel de minunății.
Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinirea dorințelor.
Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa-numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare, care simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei, care nu piere niciodată.
O altă plantă folosită la decorarea caselor în preajma Crăciunului și a Anului Nou este vâscul. Se spune despre vâsc că este o plantă tămăduitoare, simbolizând, la unele popoare armonia și pacea, iar sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.
