Cei care vor scrie istoria războaielor moderne vor fi, probabil, în mare dificultate să catalogheze și să aprecieze argumentat motivele reale care au stat la baza războiului fratricid dintre ruși și ucraineni. Fiindcă nici o acțiune, idee, declarație a Moscovei nu se încadrează în logica războiului, în logica lucrurilor, în gândirea umană, la urma urmei.
Adică tu, rusul din Rusia, muți cu de la sine putere, prin minciună, prin forța armelor, granițele recunoscute de comunitatea internațională, ocupi teritoriul unui alt stat și apoi tot tu declari că ești victimă a conjurației mondiale… Și ucizi tot ce îți apare în cale, fără a te gândi că ucizi nu numai ucraineni, pe care nici nu îi recunoști ca națiune aparte, dar împuști și conaționali de-ai tăi, ruși, oameni civili, femei, bătrâni, copii nevinovați care fug din calea războiului. Ucizi cu sânge rece tot ce mișcă, bombardezi școli, spitale, maternități, apoi declari sus și tare că desfășori o acțiune specială, chipurile, „pentru a stârpi nazismul”, pentru a preveni extinderea NATO…
Cât de mult seamănă aceste „argumente” cu pretextele celor doi tirani, Stalin și Hitler, care au condus la cea de-a doua conflagrație mondială. Numai că atunci era altă conjunctură internațională. Acum, întreaga comunitate mondială s-a unit împotriva războiului, împotriva pericolului care planează asupra civilizației europene în secolul 21, care părea un secol al stabilității și prosperității pentru lumea occidentală.
Se știe, somnul rațiunii naște monștri. Dar s-a dovedit că și toleranța elitelor (politice, culturale) poate crea condiții propice pentru creșterea monștrilor.
Nicolae Iorga spunea că fiecare popor are conducerea pe care o merită (probabil că Iorga a spus asta într-un ceas rău, murind de mâna legionarilor pe care i-a blamat și care au fost apoi înlăturați de la putere și distruși). Afirmația marelui savant, scriitor, istoric și politician este valabilă pentru orice țară dacă nu există ingerințe din afară. Este valabilă mai ales pentru Rusia, unde intelectualii nu s-au implicat în politică și le-au permis bolșevicilor să ajungă la putere, prin lovitură de stat. Ca apoi să suporte consecințele populația de pe a șasea parte din teritoriul globului pământesc…
Cam același lucru s-a întâmplat și în Germania interbelică. Hitler a preluat puterea și și-a realizat planurile demente în condițiile pasivității marilor puteri occidentale. Cazul lui Putin este, de asemenea, similar și antologic, Occidentul, inclusiv UE și NATO, fiindu-i loiale, unii mari actori politici chiar cântându-i în strună sau cochetând cu dictatorul din Kremlin, petrolul și gazele rusești prevalând asupra valorilor democratice și a drepturilor omului. Așa s-a întâmplat după invadarea Georgiei, în 2008, și după anexarea Crimeii, în 2014.
Într-o perioadă crucială, când este în pericol însăși civilizația umană, nu pot să existe oameni „apolitici”, neimplicați în ceea ce se întâmplă în preajma noastră. Totul e politică acum! Politica umanismului! Politica păcii! „Politica struțului” ar însemna complicitate cu criminalul. O altă cale nu există… Altminteri, următoarele victime vom fi noi!
Sindicatele, ca parte a societății civile, sunt alături de poporul ucrainean. Fiindcă nu poți păstra tăcerea și „neutralitatea” mult trâmbițată de elitele politice în timp ce sunt masacrați copii inocenți, femei și bătrâni. În timp ce armata rusă bombardează obiective civile, după ce deja au ras de pe fața pământului orașe întregi, în timp ce și etnicii ruși din Ucraina, care constituie o parte de neglijat din populația țării invadate, proferează blesteme împotriva invadatorilor…
Toată lumea vrea pace! În condițiile de astăzi, când dezvoltarea economică și culturală, prosperitatea și stabilitatea sunt scopurile spre care năzuiesc miliarde de oameni de pe planetă, numai o minte bolnavă poate da ordine de a distruge orașe întregi și a împușca oameni nevinovați… Tribunalul de la Haga ar putea pronunța doar un verdict simbolic pentru crimele odioase și atrocitățile de proporții inimaginabile comise de cei care au dat aceste ordine criminale și de cei care le-au executat. Lacrimile unui copil rămas orfan în urma acestui război barbar și absurd vor cântări enorm la Judecata de Apoi, când vor plăti toți pentru crimele sau chiar pentru greșelile prin care au provocat aceste lacrimi…
