Salariul minim constituie o problemă pe agenda zilei tuturor țărilor membre ale UE, precum și pe cea a țărilor candidate pentru aderare. În contextul recomandărilor Comisiei Europene în această problemă, CNSM a făcut o analiză amplă a situației de la noi, precum și a perspectivelor și obiectivelor trasate pentru următorii ani, și a expediat factorilor de decizie argumentele și viziunile asupra modului de soluționare a acestei probleme extrem de importante. Expunem în continuare Nota informativă a CNSM, cu argumentele de rigoare.
Începând cu 1 septembrie 2022, la insistența sindicatelor, a fost modificată legislația privind stabilirea unui salariu minim unic pe țară. Conform prevederilor Codului muncii și Legii salarizării nr. 847/2002, salariul minim reprezintă mărimea minimă a retribuției, în lei, stabilită de către Guvern pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă pe lună sau pe oră, realizată de angajat. În salariul minim nu se includ adaosurile, sporurile, plățile de stimulare și compensare.
Totodată, Legea salarizării nr. 847/2002 stabilește că cuantumul salariului minim lunar din sistemul unitar de salarizare nu poate fi mai mic decât mărimea minimului de existență calculat pentru ultima perioadă de gestiune.
Salariul minim se stabilește și se reexaminează de către Guvern, după consultarea partenerilor sociali, în funcție de rata medie anuală a inflației și rata de creștere a productivității muncii la nivel național.
Suplimentar, art. 2, alin (4) din Legea nr. 1432/2000 privind modul de stabilire și reexaminare a salariului minim, stipulează că menținerea cuantumului salariului minim este obligatorie pentru toți agenții economici, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare. Acest cuantum nu poate fi diminuat nici prin contractul colectiv de muncă, nici prin contractul individual de muncă.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 1432/2000, cuantumul salariului minim se determină în funcție de condițiile economice concrete și de nivelul salariului mediu pe economia națională, precum și de nivelul prognozat al ratei inflației.
Necesitatea modificării cuantumului salariului minim se examinează de către Guvern, împreună cu patronatele și sindicatele, cel puțin o dată pe an.
Cuantumul salariului minim se reexaminează de către Guvern, după consultarea prealabilă a patronatelor și sindicatelor, ținându-se cont de modificarea indicelui prețurilor de consum și de evoluția salariului mediu pe economia națională în perioada de referință, de volumul produsului intern brut, de productivitatea muncii, precum și de mărimea valorică a minimului de existență.
În aceeași ordine de idei, art. 12, alin. (1) al Legii nr. 847/2002 prevede că salariul minim se stabilește și se reexaminează de Guvern în modul prevăzut de legislație, după consultarea partenerilor sociali, în funcție de rata medie anuală a inflației și rata de crește-re a productivității muncii la nivel național.
Pornind de la prevederile art. 3 al Convenției OIM nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special, în ce privește țările în curs de dezvoltare, ratificate de Republica Moldova, la determinarea nivelului salariilor minime urmează să se țină cont de:
- nevoile lucrătorilor și ale familiilor lor față de nivelul general al salariilor în țară, costul vieții, prestațiile de securitate socială și nivelul de trai al altor grupuri sociale;
- factorii de ordin economic, inclusiv cerințele dezvoltării economice, productivitatea și interesul care există pentru a realiza și a menține un înalt nivel de folosire a forței de muncă.
În scopul asigurării unui nivel adecvat al salariului minim, CNSM a propus, pe parcursul mai multor ani, stabilirea acestuia în cuantum de 50% din salariu mediu lunar pe economie, pentru acoperirea necesităților salariatului și ale familiei acestuia.
De altfel, mecanismul este prevăzut de Carta Socială Europeană (revizuită), ratificată parțial de Republica Moldova prin Legea nr. 484 din 28.09.2001, care mai stabilește, în articolul 4, că țările care au ratificat-o trebuie să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum și familiilor lor, un nivel de trai decent.
Este de menționat faptul că Directiva UE 2022/2041 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, care la art. 5 prevede procedura de stabilire a unor salarii minime legale adecvate în mărime de 60% din salariul median brut și 50% din salariul mediu brut și/sau valori de referință orientative utilizate la nivel național.
În legătură cu statutul de țară candidată de aderare la Uniunea Europeana, Guvernul Republicii Moldova a creat, în luna martie 2022, 35 de grupuri de lucru tematice, responsabile pentru criteriile de aderare la UE (criteriul politic, criteriul economic și cele 33 de capitole ale legislației UE), în com-ponența cărora, la insistența sindicatelor, au fost incluși reprezentanți ai CNSM și ai CSNR. În cadrul Grupului de lucru nr. 19, „Politica socială și a muncii”, reprezentanții sindicatelor au propus ca, în proiectul Planului Național de Acțiuni pentru Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2024-2027, să fie prevăzută transpunerea Directivei UE 2022/2041, într-un termen cât mai restrâns. Astfel, în procesul de avizare a Planului național, sindicatele au propus ca termenul prevăzut de Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru transpunerea Directivei să fie revizuit, fapt ce a fost acceptat, fiind prevăzut pentru septembrie 2025, față de anul 2027, precum propunea inițial ministerul.
Etape concrete pentru reexaminarea anuală a salariului minim
Pornind de la cele menționate, CNSM propune stabilirea unor etape concrete pentru reexaminarea anuală a cuantumului salariului minim, astfel încât, începând cu 1 ianuarie 2027, salariul minim pe țară să fie stabilit în mărime de 50% din salariul mediu lunar prognozat pe economie pentru anul precedent (conform prognozei).
Astfel, se propune ca salariul minim pe țară să fie stabilit, după cum urmează:
- începând cu 1 ianuarie 2025 – în cuantum de 43% din salariul mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul precedent pentru un program complet de lucru de 169 de ore (în medie pe lună);
- începând cu 1 ianuarie 2026 – în cuantum de 46% din salariul mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul precedent pentru un program complet de lucru de 169 de ore (în medie pe lună);
- începând cu 1 ianuarie 2027 – în cuantum de 50% din salariul mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul precedent pentru un program complet de lucru de 169 de ore (în medie pe lună).
La stabilirea cuantumului concret al salariului minim pe țară, suma determinată se va rotunji până la zeci.
Urmare a modificărilor operate, salariul minim pe țară ar urma să fie stabilit, de la 01.01.2025, în mărime de 5900 de lei; de la 01.01.2026 – 6900 de lei și de la 01.01.2027 – 8130 de lei.
Concomitent, examinând mărimea minimului de existență în semestrul I al anului 2023, care a constituit 2867,4 lei pe lună, inclusiv pentru populația aptă de muncă – 3056,4 lei, pentru pensionari – 2418,2 lei, pentru copii – 2821,6 lei, salariul minim pe țară, care să acopere minimul de existență pentru un salariat și un copil minor (sem. I din 2023) ar constitui cel puțin 6890,61 lei (5878 lei – salariu net) și ar asigura doar nivelul pragului sărăciei absolute (pentru anul 2022).
Conform datelor Biroului Național de Statistică, pentru septembrie 2023, circa 33% din salariați au beneficiat de un salariu lunar mai mic sau egal cu minimul de existență și la nivelul pragului sărăciei absolute pentru un salariat și un copil.
Conform datelor prezentate în Studiul privind salariul minim și costul, elaborat de experții Alic Bîrcă și Dorin Vaculovschi, la solicitarea CNSM, costul vieții pentru o familie din Republica Moldova compusă din patru persoane (doi adulți și doi copii) este estimat la 35.223,2 lei (fără chirie). Costurile lunare estimate pentru o singură persoană sunt de 10.666,4 lei fără chirie (potrivit datelor portalului Numbeo).
Prin urmare, reexaminarea salariului minim trebuie să țină cont atât de standardele stabilite la nivel european, cât și de acoperirea necesităților salariatului și ale familiei acestuia, de inflație și de alți indicatori relevanți, inclusiv menținerea forței de muncă calificate.