Foto: enational.ro
„Lucrez la o întreprindere privată de construcţii din capitală, la care m-am angajat îndată după încheierea studiilor de formare profesională. Stagiul de muncă mi l-am întrerupt la un moment dat, pe motiv că salariul nu-mi acoperea necesităţile familiale. Astfel, am fost plecat o vreme să muncesc în străinătate, iar la întoarcere, am fost reangajat la aceeaşi unitate economică. Nici acum nu primesc un salariu care mi-ar asigura necesităţile minime. Aş vrea să ştiu dacă, în temeiul actelor legislative şi normative în vigoare, am dreptul la un spor pentru vechime în muncă, ce ar fi acordat pentru toţi anii lucraţi până acum. Vorba e că, în prezent, primesc acest spor doar pentru anii lucraţi de la ultima angajare. Vă mai aduc la cunoştinţă că sunt membru de sindicat, iar organizaţia din care fac parte este afiliată Federaţiei „Sindicons”.
Alexandru Daraban, or. Chişinău
Oleg Mîrleanu, vicepreşedinte al „Sindicons”, a precizat că, în corespundere cu art. 137 din Codul muncii, angajatorul este în drept să stabilească diferite sisteme de premiere, adaosuri, sporuri şi alte plăţi de stimulare, după consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Acelaşi articol specifică şi faptul că sistemele respective pot fi stabilite şi prin contractele colective de muncă.
De aici rezultă că partenerii sociali de la unitate, în special, reprezentanţii sindicatului, pot veni cu o iniţiativă de a negocia anumite sisteme de stimulare, inclusiv sporul pentru vechime în muncă, şi să prevadă, totodată, şi condiţiile de acordare a acestor plăţi.
Convenţia colectivă din ramura construcţiilor în vigoare stabileşte că salariaţii unităţilor din domeniu beneficiază de un spor la salariul de bază pentru vechime în muncă şi specifică şi mărimea procentuală a acestui adaos.
Cotele specificate în Convenţia colectivă din construcţie sunt următoarele: pentru o vechime în muncă totală de la un an până la trei ani, sporul este de cinci la sută din salariul de bază, de la trei la şase ani – de 10 la sută, de la şase la 10 ani – 15, de la 10 la 15 – 20, de la 15 la 20 – 25, de la 20 la 25 – 30, de la 25 la 30 – 35, de la 30 la 40 – 40 şi de la 40 de ani şi mai mult – 45 la sută.
În contractele colective de muncă pot fi prevăzute însă şi condiţii mai avantajoase. Or, în această privinţă, cel mai important document este contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. Un rol nu mai puţin important îl joacă şi contractul individual de muncă, dacă în acesta este specificată obligaţia angajatorului de a achita un spor pentru vechime în muncă şi condiţiile concrete ale calculării acestuia.
De asemenea, potrivit art. 4 din Codul muncii, convenţiile colective, contractele colective şi contractele individuale de muncă sunt acte normative care, pe lângă faptul că sunt documente negociate, ţin locul şi de acte normative ce reglementează raporturile de muncă şi sunt obligatorii pentru ambele părţi semnatare. În cazul în care una dintre părţi nu-şi îndeplinește obligaţiile, cealaltă parte are posibilitate să se adreseze inspectorilor de muncă sau în judecată pentru a-şi revendica acest drept.
Această prevedere este obligatorie pentru acei angajatori care sunt membri ai federaţiei patronale din construcţii, care a participat la negocierea convenţiei sus-menţionate. În caz dacă nu este membru al acestui patronat, angajatorul poate şi să refuze să execute aceste prevederi.
În schimb, dacă achitarea sporului pentru vechime în muncă este prevăzută în contractul colectiv de muncă, deja aceasta nu mai joacă nici un rol. Din moment ce sindicatul şi patronul au negociat această prevedere, au stabilit-o în contractul individual de muncă, nu mai contează dacă angajatorul este membru al patronatului, iar sindicatul face parte din federaţia de ramură. În cazul în care în contractul individual de muncă este stabilit că acest spor este achitat pentru vechimea totală de activitate de muncă în domeniul construcţiilor, iar angajatorul îi achită doar pentru anii lucraţi de la ultima angajare, desigur că este o abatere şi atunci salariatul îşi poate revendica acest drept, a mai remarcat Oleg Mîrleanu.
