Legea 270 a fost aprobată și implementată în fugă, la sfârșitul anului 2018, fiind la început un produs crud, care, la inițiativa sindicatelor, se tot „coace” permanent de la 2018 încoace.
Scopul acestei legi constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, capabil să reflecte și să remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să reprezinte principalul element al remunerației personalului (citat din lege).
Să vedem acum, după cinci ani de la implementare, dacă legea își atinge scopul.
Legea își declară caracterul unitar chiar în denumire, adică se aplică tuturor categoriilor de angajați din sectorul bugetar. Dar cum rămâne cu valoarea de referință, care variază de la 1900 până la 3000 de lei?
Legea pretinde a asigura un sistem de salarizare echitabil, adică just, drept, nepărtinitor, dar cum putem vorbi despre echitate, când persoane cu același nivel de studii, în același sistem bugetar primesc salarii total diferite? De exemplu, un conducător de instituție are un salariu de peste 10000 de lei, iar un specialist principal în cadrul unei direcții (pot da exemplu Direcția învățământ, care instruiește, ghidează, monitorizează activitatea acestor conducători) peste 6000 de lei?
Legea consideră sistemul de salarizare simplu de gestionat, capabil să remunereze performanța, dar când a fost introdus sporul pentru performanță, a calculat cineva cât timp, câte resurse umane, câtă hârtie, câți nervi va lua evaluarea performanțelor?
Să le luăm pe rând:
- Angajatorul emite ordin de constituire a comisiei de evaluare;
- Trimestrial, fiecare angajat completează fișa de autoevaluare, care conține 6 pagini;
- Comisia analizează fiecare fișă, stabilește concordanța cu cele îndeplinite de către fiecare salariat, examinând dovezile și le apreciază în procente munca;
- Se întocmește un proces-verbal, în care nominal, pentru fiecare angajat, se stabilește procentul sporului;
- Directorul emite un ordin, în temeiul rezultatelor evaluării reflectate în procesul-verbal, pentru fiecare salariat în parte, care este adus la cunoștință sub semnătură;
- Ordinele se înaintează contabilului, care calculează sporul pentru fiecare salariat și îl adaugă la salariu.
Inechitate voalată
Este destul de dificil să îndeplinești această muncă într-o instituție cu puțini angajați, dar acolo unde sunt peste 100? Nu mai vorbim despre subiectivism, cumătrism și alți factori, ce influențează evaluarea și stabilirea sporului pentru performanță. În final, nici o persoană, fie director, fie angajat, nu a spus că introducerea acestui spor a stimulat cumva obținerea unor rezultate mai bune în activitate. Din contra, generează conflicte, intrigi, supărări și afectează emoțional procesul de muncă și atmosfera în colectiv. Doar un singur „plus” – dacă instituția e în deficit de buget, se poate economisi la acest capitol, stabilind tuturor un spor de 5%, în loc de 10%, sau angajații se dezic, benevol-forțat, totalmente de acest spor.
Reglementările prezentei legi pretind că asigură armonizarea sistemului de salarizare a personalului din unitățile bugetare cu importanța, răspunderea, complexitatea activității și nivelul studiilor necesare pentru desfășurarea activității.
Dar vedem cum a fost stabilită suma anuală a sporurilor cu caracter specific: de la 10% până la 120% din suma anuală a salariilor de bază pentru personalul cu drept de a beneficia de spor. Cel mai puțin – 10% – pentru personalul din învățământ. Cel mai mult – 120% – pentru personalul ce asigură securitatea statului. Putem găsi o tangență între cei care educă o generație pentru a asigura și securitatea statului?
Pot să aduc exemple: pentru verificarea lucrărilor scrise ale unui elev pentru o lună se achită 4 lei. Cât timp ia această verificare sau cât de important este acest lucru? Sau: pentru dirigenția unei clase de 30 de elevi se achită 500 de lei lunar – vorbim aici despre răspundere și complexitate?!
De la 1 ianuarie 2023, a fost introdus sporul lunar în valoare fixă de 1300 de lei. Cel mai mult au rămas dezamăgiți angajații cu salarii mici. Dacă, până la 1 ianuarie, le era compensat salariul până la nivelul salariului minim de 4000 de lei, după 1 ianuarie, sporul de 1300 de lei a acoperit acest gol și nu s-a simțit nici o majorare de venituri pentru acești salariați.
Nu putem vorbi despre echitate nici atunci când se premiază salariații cu premii unice, fiindcă în instituțiile cu deficit de buget nu vor fi niciodată bani pentru premii.
În concluzie: Legea 270 nu are caracter unitar, deoarece valoarea de referință diferită și suma destinată pentru sporuri specifice fac o discrepanță enormă între salariile diferitelor categorii de bugetari, nu asigură o salarizare echitabilă sau remunerare egală pentru muncă de valoare egală și nu este absolut deloc simplă în gestiune, doar procesul de stabilire a sporului pentru performanță necesită cheltuieli enorme de timp, resurse umane și materiale birotice. Și dacă un lucru nu merge bine, el trebuie schimbat.
Ana CIMPOIEȘU, președintele Consiliului Raional Hâncești al FSEȘ
