Sindicatele la 30 de ani

 

Mihail Hîncu, vicepreședinte al CNSM: „Întotdeauna, alături de salariați”

– 30 de ani de independență a țării nu au fost deloc ușori. Cum au fost aceștia pentru Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova?

– 30 de ani de independență, 30 de ani de activitate sindicală independentă. Ne-am străduit în această perioadă să fim alături de salariați, să rezolvăm problemele care au existat și care, cu părere de rău, încă exis­tă. Nu am obținut ceea ce am dorit de fie­care dată, dar facem tot ce ne stă în puteri să creăm condiții normale de lucru pentru salariați.

În această perioadă, cu regret, am pier­dut o parte dintre membrii de sindicat, dar motivul îl știți cu toții. Mulți dintre aceștia au plecat în străinătate în căutarea unei vieți mai bune.

– Dacă ar fi să faceți un bilanț, care ar fi realizările de bază?

– Aici am remarca înființarea Inspectora­tului Muncii al Sindicatelor. A fost creat un laborator care se ocupă de locurile de mun­că și de riscurile care există. Am muncit mult pentru instruirea liderilor de sindicat. S-a conlucrat cu sindicatele pe toate direcțiile de activitate: educația sindicală, protejarea salariaților, și în sectorul real al economiei, și în cel bugetar. Vom căuta și în continua­re soluții la problemele cu care se confruntă membrii de sindicat și pe care nu am reușit să le rezolvăm.

– Multe din nereușite nu au depins doar de sindicate…

– Așa este. În 30 de ani s-au schimbat foarte multe guverne, comisii naționale. Odată cu ele, se schimbau și înțelegerile la care ajungeam la o anumită perioadă. Și atunci ce făceam? Începeam iar negocierile cu noii funcționari. Și tot așa.

Nu am reușit să obținem ca salariul mi­nim să ajungă la nivelul de 50-60% din sala­riul mediu pe țară. Răspunsul guvernării era unul – nu avem destule resurse financiare. Această chestiune rămâne și acum pe agen­da noastră și credem că în timpul apropiat vom obține rezultate pozitive. De asemenea, nu a fost realizat obiectivul privind scoaterea economiei subterane la suprafață, cu toate că, acolo unde sunt organizații sindicale, sa­larii în plic nu există. Aceasta este una din reușitele noastre cu care ne putem bucura.

– Ce scopuri v-ați propus pentru urmă­torii 5-10 ani?

– Așteptăm ca populația țării să crească, cetățenii să se întoarcă acasă, să fie create noi locuri de muncă, salarii decente, ca lumea să nu mai plece și să rămână aici, la baștină. Ca tinerii să aibă posibilitatea de a crea o familie și tot ce este necesar pentru o viață decentă

acasă. Aceasta însă nu depinde doar de organizația sindicală, dar de toți, de fiecare în parte. Cea mai mare problemă pentru țară este lipsa forței de muncă. Sunt convins, dacă vor fi create condiții de lucru, salarii decen­te, noi vom putea stopa acest proces și mulți cetățeni se vor întoarce acasă.

 

Petru CHIRIAC, vicepreședinte al CNSM: „Un apărător fidel al oamenilor muncii”

– Domnule Chiriac, ați fost unul din­tre cei care au participat la mișcarea sindicală încă din primii ani de independență. Care sunt similitudini­le, dar și deosebirile între ceea ce era acum 30 de ani și ceea ce avem astăzi în plan sindical?

– Da, într-adevăr, activez de mai bine de 45 de ani în mişcarea sindicală. Cunosc foarte bine domeniul, contribuind esenţial în diferite perioade la îmbunătăţirea activi­tăţii sindicale. Nu a fost uşor de trecut de la un sistem centralizat la unul de relaţii de piaţă. În plan politic, economic şi social s-au schimbat lucrurile cardinal. Economia ţării a suferit mari schimbări cu impact negativ asupra cetățenilor. În acest răstimp sindica­tele au devenit independente atât faţă de partidele politice, cât şi faţă de guvern şi patronate, care îşi apără propriile interese. De la începutul independenţei R. Moldova, s-au pus bazele de dezvoltare a parteneri­atului social şi a Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, la care se discută cele mai stringente probleme ce ţin de legislaţie, economie, social, salarizare, sănătate şi protecţia muncii. De asemenea, în atenţia sindicatelor au fost şi rămân dimi­nuarea muncii la negru, excluderea salariilor în plic.

– Care sunt realizările mai semnifica­tive ale sindicatelor în această perioadă?

– Sindicatele au trăit împreună cu po­porul greutăţile perioadei de constituire a instituţiilor democratice, de tranziţie la economia de piaţă, cu toate problemele inerente. La fiecare etapă, sindicatele şi-au găsit locul şi rolul pentru soluţionarea problemelor social-economice şi profesi­onale ale oamenilor muncii şi tineretului. Din primele zile de independţă, sindicatele s-au pronunţat constant pentru integra­rea în mişcarea sindicală internaţională. Vocea sindicatelor din R. Moldova este au­zită în ONU, la OIM, ITUC ş. a. Toate aces­tea luate în ansamblu constituie bagajul cu care trecem hotarul celor 30 de ani de existenţă a sindicatelor din Republica Mol­dova.

– Ce ar trebui să întreprindă liderii sin­dicali pentru a îndreptări așteptările membrilor de rând?

– Am tot experimentat la vârfuri, crezând că de aici se văd mai bine schimbările, dar am realizat că toate pornesc de la rădă­cini. În cazul nostru, toate înnoirile trebuie să aibă loc în organizaţia sindicală prima­ră, care este baza sindicatelor. Atunci când organizaţiile primare sunt marginalizate, îşi fac loc indiferenţa şi pasivitatea, care con­duc de multe ori la destrămare, fărâmiţare sau trecerea pe linie moartă a centrului sin­dical.

– Ne puteți dezvălui obiectivele priori­tare ale sindicatelor pentru următoa­rea perioadă?

– Printre obiectivele prioritare se înscriu mai multe activităţi ce ţin de ridicarea nive­lului de trai al oamenilor muncii. Astăzi se cere o conlucrare mai eficientă cu partenerii din Occident.

La nivel de stat, trebuie intensificată co­laborarea cu ţările dezvoltate, cu instituţi­ile financiare internaţionale etc. Sindica­tele urmează să pregătească Strategia de dezvoltare a mişcării sindicale pentru anii 2022-2027 ş. a.

 

Sergiu SAINCIUC, vicepreședinte al CNSM: „Sindicatele au susținut examene importante”

– 30 de ani. Ce au însemnat acești ani pentru CNSM?

– În această perioadă, sindicatele din Moldova au avut de susținut examene im­portante, trecând la un nou sistem de relații sociale – cele ale economiei de piață. Eco­nomia a trecut prin recesiuni complexe cu impact major asupra lucrătorilor: închideri de întreprinderi, privatizări cu reducerea numărului de angajați, migrație, creșterea ponderii proprietății private etc. Cu toate acestea, sindicatele au făcut față schimbă­rilor și au reușit în scurt timp să devină un model și promotor al democrației.

– Care sunt cele mai de succes acțiuni ale sindicatelor?

– La capitolul reușite este necesar de menționat că de la declararea Independenței Republicii Moldova au fost puse și dez­voltate bazele parteneriatului social, s-au constituit relații și mecanisme de conlu­crare cu Guvernul și cu Patronatele. A fost perfecționată continuu legislația muncii, fiind adoptate legile ce vizează activitatea sindicatelor și patronatelor, un nou Cod al muncii, care include un compartiment spe­cial – parteneriatul social în sfera muncii ș. a. Sindicatele au întreprins multiple mă­suri în vederea majorării garanțiilor minime în domeniul salarizării atât în sectorul real al economiei, cât și în cel bugetar. Am parti­cipat activ și am obținut mai multe drepturi pentru lucrători în cadrul reformei sistemu­lui de pensii și al asigurărilor sociale.

– Cum au evoluat lucrurile în pla-nul dialogului și parteneriatului soci­al?

– Sindicatele au reușit să mențină pacea socială, punând în prim plan negocierile, consultările, discuțiile cu partenerii sociali. Totodată, atunci când nu am fost auziți, când nu se accepta nici o discuție, am ieșit în stradă, ca să facem presiune pe factorii decizionali, pentru ca aceștia să audă și să soluționeze problemele cu care se confrun­tă salariații. Referitor la purtarea negoci­erilor trebuie menționat că pe parcursul acestei perioade am negociat și semnat la nivel național, ramural, teritorial, precum și de unitate atât contracte colective de muncă, cât și convenții colective pe anu­mite subiecte, obținând drepturi și garanții mai bune decât cele prevăzute de legislație pentru membrii de sindicat.

– Ce așteptări aveți în continuare?

– Cu toate că au fost întreprinse multe acțiuni pentru îmbunătățirea vieții oameni­lor muncii, mai rămân ca deziderate: stabi­lirea unui salariu minim unic pe țară care să constituie circa 50-60% din valoarea salariu­lui mediu, pensii mai bune, dar și un sistem sustenabil și echitabil de pensii, diminuarea încontinuu a ratei ocupării informale și a plății salariilor „în plic”, un sistem integrat al Inspecției de Stat a Muncii cu atribuții ce ar corespunde convențiilor OIM, o legislație a muncii care ar face față cerințelor la zi, dar nu în detrimentul salariaților, un cadru juri­dic mai bun în ceea ce privește soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă, o mișcare sindicală mai puternică și combativă.

 

Pagină realizată de Galina MUNTEANU și Natalia HADÂRCĂ