Sfera sănătății din țara noastră, grav bolnavă

Peste 82.000 de cadre medicale au intrat luni dimineață în grevă generală în spitalele din întrea­ga Românie. Serviciile medicale au fost asigurate de o treime din personalul medical din spita­le, singurul inconvenient fiind creșterea timpului de așteptare în preluarea cazurilor. Sindicaliștii români au pichetat, din luna septembrie, în fiecare zi de marți, rând pe rând, Ministerul Muncii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății și Palatul Parlamentului. Pe 12 octombrie a avut loc o grevă japoneză, cu purtarea de banderole albe. Sindicatele din sănătate sunt nemulțumite de salarizarea personalului medical plătit din fonduri publice în anul 2016.

Pentru a fi mai limpede chintesența pro­blemei, menționăm că în sistemul de sănă­tate din România cuantumul minim va fi de 2.426 de lei românești (peste 12 mii de lei moldovenești). Și totuși, lucrătorii medicali sunt nemulțumiți.

L-am rugat pe Aurel Popovici, președintele Federației Sindicale „Sănătatea”, să comenteze situația din România și să facă o com-parație cu cea de la noi.

„Bravo colegilor noștri de la Federația Sanitas din România, cu care suntem par­teneri, avem și un contract de colaborare. Lucrătorii medicali își apără dreptul la un salariu decent. Ei au obținut o mărire de 25 la sută, dar, din cauza că nu toate categoriile de angajați au obținut această majorare, în lipsa mijloacelor necesare, au recurs la gre­vă în mod solidar”, a menționat Aurel Popo­vici.

Liderul sindical a adăugat că situația de la noi e și mai tristă, fiindcă posibilitățile fi­nanciare în statul nostru sunt incomparabil mai mici decât cele din România.

„Și noi am avut discrepanțe mari în grila de salarizare. Însă noul Regulament privind salarizarea angajaților din instituțiile me­dico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală, implementat de câteva luni, îi avantajează mai mult pe tinerii specialiști, pe când lucră­torii medicali cu o vechime în muncă mare nu prea au avut de câștigat. Federația sin­dicală de ramură va avea negocieri dure cu ministerul de resort. Este evident că salariul trebuie să fie cu mult mai mare în sistemul sănătății. Dacă colegii din sindicat vor deci­de că salarizarea nu îi satisface, vom lua mă­suri mai drastice împreună: negocieri dure, proteste, inclusiv greve”, a relevat Aurel Po­povici.

Cea mai mare problemă în sistemul sănătății, a adăugat dânsul, este

insuficiența personalului medical, care e legată tot de salariile mizere. Nu ajung specialiști în instituțiile medicale din mediul rural, în centrele medicale raionale, medici de fami­lie. Au apărut deja dificultăți în acest sens chiar și la Bălți. Doar la Chișinău situația este cât de cât normală, ba chiar e greu să găsești un loc de muncă în capitală. La sat, însă, e tot mai greu: problema nu ține doar de specialiștii tineri care nu vor să meargă să muncească pe un salariu mic. Pleacă și cei cu experiență și își găsesc o funcție bine plătită în alte țări din UE, în primul rând, în România.

„Salariu mediu în sistemul medical de la noi este de 4500 de lei. Salariul tarifar vari­ază, în funcție de specialitate, de vechimea în muncă, dar diferențele nu sunt prea mari. Cel mai bine plătiți sunt medicii care lucrea­ză în condiții de risc, cu bolnavi de HIV/SIDA, de tuberculoză, din serviciul de pre­levare și procesare a organelor, țesuturilor și celulelor umane de la cadavre etc. Dar să nu credeți că ei au lefuri grase cu care s-ar putea mândri: de pildă, un specialist bun din acest domeniu, cu o vechime în mun­că de 20 de ani, poate avea un salariu de funcție de 7200 de lei. Conform noii grile, partea a doua de salarizare conține indica­torii de performanță, care pot aduce un spor salarial de 15 până la 100%. Aici însă apare iarăși o problemă: posibilitățile financia­re ale CNAM, care alocă mijloacele și care nu ajung niciodată. Cercul s-a închis. Avem specialiști buni, cu școală serioasă, dar prost plătiți, care sunt gata să plece oricând pen­tru a-și face un rost afară, dar îi mai ține ceva sau cineva aici – frații, surorile, părinții, co­piii”, a spus cu adâncă mâhnire președintele Federației Sindicale „Sănătatea”

„Să încheiem cu ceea ce am început. Co­legii noștri din România au salarii cu mult mai bune decât noi. Cu toate acestea, au ieșit la proteste. Dacă, la noi, oamenii au trăit 70 de ani într-un sistem putred și încă nu s-au trezit, nu s-au convins că se poate trăi mai bine, cum poți să le schimbi men­talitatea? În 15 ani, România a făcut un salt enorm în toate domeniile, inclusiv în ocrotirea sănătății și în protecția socială. Cetățenii noștri trebuie să înțeleagă că ni­meni nu vrea să trăiască mai rău, toți vor să trăiască în democrație, să aibă un nivel de trai mai bun. Ne plângem pe politicieni, de calitatea vieții proaste, că sistemul sănătății are carențe… Medicul trebuie să aibă un salariu decent, să nu aibă grija pâinii și să meargă în sala de operație cu gândul de a salva  vieți. Chit că și chirurgul care operea­ză pe cord deschis se mai întâmplă să aibă infarct. Și cel care lucrează cu bolnavii de tuberculoză poate fi afectat până la urmă de TBC”, a conchis Aurel Popovici.