Sclavia modernă, un flagel tot mai răspândit în lume

Foto: rus-obr.ru

Aproximativ 30 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc în sclavie, potrivit unui nou raport publicat recent. Global Slavery Index (indicele global al sclaviei), alcătuit de Fundaţia Walk Free, estimează, pe baza cercetărilor interne, dar şi a datelor UNICEF, că sclavia se re­găseşte în 162 de ţări. Din punct de vedere al procentului din populaţia totală, sclavia este cel mai des întâlnită în Mauritania, Haiti, Pakistan, India, Nepal şi … surpriză – în Moldova.

India, China şi Pakistan se numără printre ţările unde sclavia este cea mai răspândi­tă în termeni absoluţi. Aces­te ţări, împreună cu Nigeria, Etiopia şi alte cinci ţări conţin mai bine de 75% din populaţia înrobită a lumii. Indexul defi­neşte sclavia drept „situaţia de a trata pe cineva de parcă ar fi o proprietate, ceva ce poate fi cumpărat, vândut, comer­cializat sau chiar distrus”. De asemenea, sclavia modernă include şi alte practici precum traficul uman şi munca forţată (definită drept muncă depusă fără consimţământ ca urmare a unor constrângeri şi amenin­ţări). Anume aceste din urmă noţiuni au plasat şi ţara noas­tră pe primul loc în Europa. În Moldova, aflată pe locul şase în acest index şi pe locul întâi în Europa, se estimează că între 32.000 – 35.000 de oameni sunt supuşi sclaviei. România se află pe locul 14.

Munca forţată sau neremunerată, forme ale sclaviei modern

Persoanele din Moldova, identificate în situaţii de scla­vie modernă, au fost exploa­tate în domenii precum in­dustria sexului, construcţii, agricultură, muncă domestică sau neremunerată la timp sau în totalitate. Potrivit raportu­lui, anul trecut, bărbaţii, feme­ile şi copiii din Moldova au fost exploataţi mai ales în Ucraina, Rusia, Emiratele Arabe Uni­te, Turcia şi Kosovo. De acest flagel s-a lovit şi Ion Grădinari din raionul Călăraşi. În anul 2012, bărbatul a mers la mun­că, la construcţii în Rusia pen­tru a câştiga bani. Începutul i s-a părut promiţător, iar vii­torul frumos şi îndestulat. Nu a fost să fie. Ion povesteşte că a lucrat aproape jumătate de an în condiţii indecente, îndu­rând foame şi frig, iar munca nu i-a fost remunerată. Cei de acasă îi trimiteau bani pentru mâncare, dar asta se întâmpla foarte rar. Tot din Moldova i-au fost trimişi bani pentru biletul retur. “Actele ni le-au luat când am ajuns în Soci, şi ne-au spus că astfel vor putea să ne plătească salarii. Am fă­cut o greşeală mare că le-am dat”, mărturiseşte bărbatul. Când a înţeles că munceşte în van, iar banii nu îi va mai pri­mi, Ion împreună cu alţi mol­doveni a decis să vină acasă. Nu a fost să fie!

Foto: rus.azattyq.org

Presupuşii angajatori i-au forţat să mai lucreze până vor termina lucrul început. Poves­tea lor s-a încheiat cu faptul că s-au întors în ţară cu acte, dar fără niciun ban. Mai rău este însă că astfel de cazuri nu sunt unice.

“Poveşti de trafic” care ne plasează în topuri ruşinoase

O altă formă a sclaviei mo­derne pentru care Republica Moldova este fruntaşa topului sunt modelele de trafic. Misiu­nea Organizaţiei Internaţiona­le pentru Migraţie în R. Mol­dova transmite lunar “poveşti de trafic”.

“Eu sunt bărbat, mie n-o să mi se întâmple niciodată aşa ceva. (…) Odată ajuns în Italia, Dan a aflat că trebuie să cerşească şi să dea spargeri în locuinţe ca să plătească toa­te cheltuielile pentru drumul spre Italia. (…) Speriat cu bă­taie şi alte ameninţări, Dan a fost nevoit să facă ce îi cereau traficanţii, până a găsit o oca­zie să fugă”.

“În noiembrie 2000, fetiţa mea a dispărut de la şcoala la care învăţa, în oraşul din apro­piere”, aşa şi-a început mama Olgăi, o tânără de 16 ani, scri­soarea adresată OIM. Olga a fost dusă în Albania şi obligată să se prostitueze. Fata a fost salvată după câteva luni de Paza de Coastă, în momentul în care urma să fie transferată în Italia.

“La vârsta de 21 de ani, Ina s-a hotărât să accepte o ofer­tă de serviciu în Elveţia, nu ştia însă că va fi forţată să ofe­re servicii sexuale clienţilor unui club”.

Sindicatele optează ca la munca forțată să fie atribuită și neplata salariului la timp

Cele trei exemple sunt doar o mică parte a “poveştilor de trafic”, adunate de OIM. În spatele acestora sunt sute de vieţi traumate şi un efort imens depus pentru a avea o viaţa normală. Care sunt solu­ţiile? În lipsa de fonduri, ele se reduc la diferite încercări de a găsi o modalitate de a pedep­si abuzurile, în mod special, în ţările unde legislaţia poate fi interpretată în mod diferit. O altă soluţie este informarea constantă despre problema traficului de persoane în ve­derea exploatării prin muncă, punerea în prim plan a pro­tecţiei victimelor cu sprijinul ONG-urilor, dar şi intensifica­rea cooperării între partenerii sociali.

Sergiu Iurcu, şeful adjunct al Departamentului protec­ţie social – economică din ca­drul Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova (CNSM), a menţionat că sindi­catele de multe ori au insistat şi insistă asupra unor modifi­cări privind munca neremune­rată la timp. “Noi am vrea ca la munca forţată, să fie atribuită şi neplata salariului la timp, care în ţara noastră este des­tul de frecventă. În acest mod şi pentru această formă de sclavie modernă ar fi aplicate sancţiuni drastice”, a mai adă­ugat Sergiu Iurcu. Mai mult decât atât, şeful Departamen­tului protecţie social – econo­mică din cadrul CNSM, a în­demnat muncitorii care sunt plecaţi, sau care intenţionează să plece la muncă peste hotare, în cazul în care se confruntă cu acest gen de probleme, să ape­leze la sindicatele de ramură din regiunea dată. “Mai multe sindicate de ramură din cadrul CNSM au încheiate acorduri de protecţie social-economică a muncitorilor moldoveni pes­te hotare. Aceasta este un mod ideal de a sesiza problemele şi de a contribui la rezolvarea lor”, a conchis Sergiu Iurcu.