Sărbătoarea Paştelui la noi și în unele țări europene

Paștele este sărbătoarea cea mai importantă din calenda­rul creştin. Pentru ortodocși, Paștele semnifică trecerea de la moarte la înviere și la viața veșnică. Viaţa şi moartea, învi­erea, poruncile lui Isus − exem­plu sigur de urmat pentru toţi creştinii întru nemurire.

Focul Haric, cea mai mare minunea creştinătăţii

În fiecare an, creştinii ortodocşi din toată lumea sunt în aştepta­rea miracolului care se întâmplă la Ierusalim – pogorârea Luminii Sfinte, care aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Focul Haric este considerat de creştinii ortodocşi drept cea mai mare minune a creş­tinătăţii. El se aprinde, în fiecare an, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în Sâmbăta Sfântă, ziua dinaintea Paştelui Ortodox. Lumina Sfântă coboară pe Mormântul lui

Isus Hristos în timpul Vecerniei Mari. Autorităţile din Israel verifi­că minuţios locul, pentru a vedea dacă nu există surse ascunse de foc, după care Sfântul Mormânt este pecetluit cu ceară. Patriarhul, însoţit de o procesiune numeroa­să, înconjoară Mormântul de trei ori. Apoi, coboară de unul singur în Mormânt, cu două lumânări stin­se, şi se roagă în genunchi. Biserica Ortodoxă afirmă că Focul Haric este un foc imaterial care coboară ca un fulger prin cupola Bisericii Sfântului Mormânt după ce patriarhul gre­cesc înalţă în trei limbi rugăciunea „Să ne rugam să vină Lumina!”.

În urma rugăciunilor, care pot dura de la câteva minute, până la câteva ore, se aprind lumânările Patriarhului şi candelele din apro­piere. Martorii spun că, în prima ju­mătate de oră după ce se aprinde, Focul Sfânt nu frige şi nu arde părul sau pielea.

O altă tradiție de Paște este că, în Joia Mare, gospodinele coc pas­că. Conform tradiției, în Moldova se coc două feluri de pască: pasca cu brânză și pasca dulce: cozonac.

Oul, simbol universal al nașterii

Pentru sărbătorile de Paște, creștinii vopsesc ouă. Originea acestui obicei se pierde în negu­ra vremurilor. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcând parte și din simbolurile reînvierii naturii și a vegetației.

Obiceiul de a vopsi ouă de Paște l-au practicat strămoșii noștri din timpurile cele mai vechi. La înce­put, ouăle erau vopsite numai în culoarea roșie, dar cu timpul au în­ceput să fie utilizate și alte culori. La vopsirea tradițională a ouălor de Paști se folosesc coloranți naturali: flori, frunze, fructe și coji de copaci. Cu regret, astăzi unele metode de vopsire cu coloranți naturali au fost date uitării, fiind înlocuiți cu cei chimici, dăunători sănătății. Pe lân­gă vopsirea ouălor într-o singură culoare, se practică şi încondeierea ouălor cu diverse motive decora­tive. Este important de menționat că acest obicei s-a transformat în prezent într-o adevărată artă.

Slujba religioasă

În noaptea învierii, credincioşii merg la biserică pentru slujba re­ligioasă și sfințirea bucatelor de Paște. În coșul de Paște gospodine­le pun ouă roșii, pască, bucate din carne, caș etc. Alimentele aduse la biserică în această noapte sunt un simbol al reînvierii și al belșugului. În tradiția strămoșească era accep­tat ca, la întoarcerea de la biserică, să se păstreze focul aprins, aducând lumina în casă și în gospodărie.

Ajunși acasă, înainte de a se așeza la masă, creștinii se spală cu apă proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de ar­gint, „ca să fie curați, sănătoși, ru­meni și bogați tot anul”.

Așezându-se la masă, creștinii mănâncă bucate sfințite, nu înainte de a se saluta „Hristos a înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat a înviat!”.

Obiceiuri de Paşte, bucate tradiţionale în alte state

Ca şi la moldoveni, sărbătoarea Paştelui în Europa este dominată de simbolul renaşterii naturii, al primăverii, al unei noi vieţi. Acest simbol este exprimat prin oul roşu sau încondeiat la mai multe po­poare creştine, care au păstrat une­le tradiţii şi obiceiuri comune, mai ales atunci când vine vorba despre bucate.

În Italia, cozonacul preparat special pentru Paşte are forma unui porumbel şi poartă numele Colom­ba Pasquale. În centrul ţării se fac şi pizzelle, un fel de pască. În Napoli, de Paşte nu poate lipsi de pe mese pastiera, o prăjitură condimentată, îmbunătăţită cu ricotta.

În Spania, meniul tradiţional de Paşte conţine neapărat friptură de miel şi creme catalana, dar şi tor­rijas – o prăjitură dulce, preparată cu ulei de măsline, care se găseşte în această perioadă în toate brută­riile. În Madrid şi în împrejurimile metropolei, de Paşte se prepară Bartolillos madrilenos – un fel de budincă.

În Anglia, nu poate lipsi de pe masa festivă tortul Simnel. Cu­noscut încă din Evul Mediu, tortul bogat în fructe şi marţipan este deopotrivă şi preferatul irlandezi­lor. Deasupra tortului se aşează 11 biluţe, care îi reprezintă pe ade­văraţii apostoli ai lui Isus (evident, fără Iuda!).

În Polonia, mâncarea pregătită pentru masa de înviere este sfin­ţită de preot la sfânta liturghie. În coş se pun jambon, cozonac, ouă şi nelipsita zuzek – o ciorbă de car­tofi acrişoară, specifică sărbătorii. Desertul de Paşte preferat de polo­nezi se numeşte mazurek – un chec cu nuci.

În Franţa, felul principal este friptura de miel, preparată cu la­vandă, miere şi condimente.

În Germania, în Duminica Paş­telui, de pe masa festivă nu poate lipsi mielul, dar nici Osterlamm, prăjitura în formă de miel.

În Portugalia, se prepară tra­diţionalul folar – produsul de pati­serie specific sărbătorii pascale. Se prepară în mai multe feluri, în dife­rite zone dominând aroma de lă­mâie, anason, scorţişoară, cuişoare sau caramel. În multe locuri, între împletiturile aluatului se ascunde câte un ou.

În Grecia, în Duminica Paştelui, mesele lungi întinse în umbra co­pacilor din grădini sunt umplute cu ouă, pâine, cozonac şi diferite salate. Cozonacul de Paşte împle­tit se numeşte tsoureki: acesta este presărat cu seminţe de susan şi îm­podobit cu ouă roşii.