Şanse incerte de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă ale moldovenilor

Foto: capital.ro

Deşi în Republica Moldova este în vigoare încă din 2009 o lege privind securitatea şi sănătatea în muncă, normativele vechi în domeniu au fost abrogate, iar altele noi încă nu au fost elaborate, susţin reprezentanţii Inspectoratului Muncii al Sindicatelor. Standardele Uniunii Europene în materie, spre care tinde şi ţara noastră, sunt stabi­lite de 66 de directive. Specialiştii Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei afirmă că, incomplet cum este, cadrul normativ acoperă toate domeniile de activitate la acest capitol şi că fac tot ce e necesar ca aceste cerinţe minime să fie aprobate.

Viceministrul Muncii, Pro­tecţiei Sociale şi Familiei Sergiu Sainciuc a precizat pentru „Vocea poporului” că Republica Moldo­va şi-a asumat obligaţiunea de a implementa peste 26 de directi­ve ale Uniunii Europene în do­meniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Majoritatea acestora au fost elaborate, iar o parte chiar şi aprobate de Guvern. Un anu­mit număr de astfel de proiecte se află în proces de avizare sau de traducere în limba rusă, cum cer procedurile, şi urmează a fi aprobat până la finele acestui an, a specificat viceministrul.

Sergiu Sainciuc a apreciat că în ce priveşte legislaţia muncii, există multe rezerve. De aceea, a fost creat un grup de lucru tri­partit care se întruneşte sistema­tic şi discută problemele majore ce ţin de raporturile de muncă. Scopul acestuia este de a con­tribui la perfecţionarea cadrului legislativ pentru a fi asigurat un echilibru adecvat între drepturile şi obligaţiunile salariaţilor şi cele ale angajatorilor.

Crearea unui centru pentru evaluarea condiţiilor de muncă este foarte importantă

Viceministrul constată că, în­cepând cu 2002, în ţara noastră se atestă o dinamică de reduce­re a numărului de accidente de muncă. Cu toate acestea, şi cele care se înregistrează sunt încă foarte multe şi necesită eforturi pentru a fi asigurate condiţii mai bune de muncă şi protecţia sala­riaţilor. Ministerul contează în acest sens pe eforturile Inspecto­ratulului Muncii al Sindicatelor şi ale celui de stat.

„În condiţiile actuale, cred că iniţiativa privind crearea unui centru pentru evaluarea condiţi­ilor de muncă este foarte impor­tantă şi această structură trebuie să existe în cadrul Ministerului Muncii”, a remarcat Sergiu Sain­ciuc. Vorbitorul a menţionat că, în prezent, cheltuielile pentru incapacitate temporară de mun­că sunt enorme şi se cifrează la peste 500 de milioane de lei anu­al. „Acest lucru înseamnă că cel puţin două puncte procentuale din fondul de salarizare se duc în vânt. Noi ştim şi cum sunt eli­berate buletinele de boală şi care este impactul lor”, a adăugat vi­ceministrul.

Oficialul a menţionat că este uşor de ratificat un tratat sau o convenţie, un acord interna­ţional, dar cel mai greu este ca acesta să fie transpus în practică, pentru că depinde şi de capitalul uman, şi de resursele financia­re disponibile. Până în prezent, ţara noastră a ratificat cele mai importante instrumente inter­naţionale, inclusiv cele 40 de convenţii ale Organizaţiei Inter­naţionale a Muncii. Toate aceste instrumente au fost transpuse în legislaţia naţională. „S-a făcut un lucru foarte bun, dar partea cea mai grea revine pentru mai târ­ziu, când Guvernul, împreună cu partenerii sociali, va implementa toate standardele internaţionale din diferite domenii”, a conchis Sergiu Sainciuc.

Normativele europene, obligatorii

Şeful Inspectoratului Muncii al Sindicatelor, Gheorghe Bur­bulea, a menţionat că toate ţările membre ale UE sunt obligate să respecte cerinţele directivei-ca­dru şi ale celor 66 de directive specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. În cazul Republicii Moldova, prima este transpusă în Legea privind se­curitatea şi sănătatea în muncă. Celelalte urmează a fi aprobate şi se referă la standardele privind sănătatea şi securitatea în muncă pe diferite genuri de activitate, substanţe dăunătoare sau sec­toare de producere.

Foto: flickr.com

Faptul că legea nu este susţi­nută de aceste directive, iar ca­drul normativ ce exista anterior a fost abrogat este în defavoarea lucrătorilor. „Noi putem apăra salariaţii doar dacă există acte normative, dar în ţara noastră, spre regret, nu sunt respectate întru totul nici legile existente. Spre exemplu, evaluarea riscu­rilor profesionale este efectuată de foarte puţine întreprinderi”, a constatat Gheorghe Burbulea. În aceste condiţii, inspectorii mun­cii, pentru a apăra interesele sa­lariaţilor sunt nevoiţi să apeleze la cadrul normativ din domeniul securităţii industriale, care a fost păstrat şi este mai bine adaptat la noile cerinţe.

Fără a transpune în practică aceste directive, în momentul liberalizării pieţei de desfacere, Republica Moldova s-ar putea confrunta cu unele probleme de competitivitate. „Nu vor putea fi vândute produsele moldoveneşti. Este imposibil ca angajatul să asigure un nivel înalt al calităţii produselor atunci când este flă­mând şi nu are unde să ia masa sau tremură de frig, dar e necesar să se concentreze la strung sau să execute lucrări calitative de su­dură”, a exemplificat Gheorghe Burbulea.

Pe de altă parte, legea sus-menţionată nu conţine preve­deri despre medicina muncii. Cu toate acestea, factorul principal de inofensivitate a locurilor de muncă ţine de lipsa riscurilor de natură chimică şi biologică, de aerul pe care îl respirăm, de ceea ce consumăm, de temperatura de la locul de muncă, curenţii de aer sau nivelul de iluminare.

Directivele aşteaptă aprobarea

În fiecare an, Guvernul Repu­blicii Moldova elaborează şi apro­bă câte un plan de transpunere în legislaţia naţională a directivelor UE în domenii precum securita­tea şi sănătatea în muncă, dar şi din alte sfere de activitate. „Aces­te proiecte ajung şi la noi spre avizare, dar ulterior majoritatea se opresc pe masa prim-minis­trului, fără a fi aprobate. Noi tre­buie să supărăm Guvernul ca să urgenteze acest proces”, a suge­rat Gheorghe Burbulea.

Republica Moldova nu dispu­ne nici de programe naţionale, ramurale sau regionale de ame­liorare a situaţiei privind secu­ritatea şi sănătatea în muncă şi nici de finanţare centralizată, iar dacă se face câte ceva, totul e din granturi. După declararea independenţei ţării, multe între­prinderi au fost privatizate, au fost desfiinţate unele ministere ramurale şi nu mai are cine dicta politica de securitate şi sănătate în muncă, nu mai există norme de securitate şi nici nu are cine să le elaboreze.

Cât despre UE, acolo există bune practici de implementare a diferitor sisteme de manage­ment ale securităţii şi sănătăţii în muncă. Acestea au la bază studii, cercetări ştiinţifice şi sunt publi­cate pentru a fi accesibile celor care vor să protejeze sănătatea şi securitatea angajaţilor. „Eu sper că directivele UE vor deveni obli­gatorii şi pentru ţara noastră şi atunci va fi exercitat un control din partea autorităţilor europe­ne privind implementarea lor şi astfel ne vom putea ralia şi noi la cele mai înalte standarde în do­meniu”, a conchis şeful Inspecto­ratului Muncii al Sindicatelor.