Interviu cu Roya Garayeva, președinta Comitetului de Femei PERC
– Doamnă Garayeva, care sunt primele impresii ale vizitei dvs. în Republica Moldova, care nu se numără printre țările înalt dezvoltate, pentru a nu spune că se află în subsolul clasamentului după nivelul de trai în Europa?
– Aceasta este a treia vizită a mea în Republica Moldova. Am venit pentru prima oară aici la Școala de femei a PERC în 2017, din câte țin minte, ca reprezentant al Confederației Sindicatelor din Azerbaidjan. A doua oară a fost când R. Moldova și Azerbaidjan au fost alese de către OIM drept țări prioritare pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și noi, reprezentanți ai sindicatelor din cele două țări, le-am vizitat în cadrul cooperării, eu făcând parte din Delegație, și asta se întâmpla în 2019. De această dată, sunt foarte bucuroasă să fiu aici în calitate de președintă a Comitetului de Femei PERC. Pot spune că de la prima mea vizită am remarcat multe schimbări pozitive. Institutul Muncii cred că a fost reparat recent și asta e foarte bine. CNSM și-a ales un nou președinte la ultimul congres. Profitând de ocazie, îl felicit încă o dată pe domnul Igor Zubcu și îi urez succese în muncă. Consider că este începutul unei activități de succes a acestei organizații.
Firește, Republica Moldova are problemele sale și a suferit mult în timpul crizei economice și energetice cauzate de războiul din Ucraina, însă potențialul Moldovei este recunoscut și în anul trecut ați obținut statutul de țară candidat pentru aderarea la UE. Sper că drumul dumneavoastră va fi lin și nivelul de trai al populației Moldovei se va îmbunătăți. În Republica Moldova sunt oameni minunați, care merită condiții decente de muncă și de viață și CNSM este aici un mare jucător. Sub acest aspect, am tot respectul și admirație deplină.
– Cât privește respectarea drepturilor femeilor, cum credeți că a schimbat situația lor războiul din țara vecină, atât în Ucraina, cât și în Moldova?
– Desigur, războiul este inacceptabil în toate cazurile. Din păcate, cel mai mult suferă în război femeile și copiii. Pentru că femeile sunt copiii care și-au pierdut la război părinții, soțiile care și-au pierdut soții, și mame care și-au pierdut copiii. Femeile sunt nevoite, de asemenea, să-și asume povara bărbaților în spatele frontului. Pe umerii lor cad mai multe griji sociale, cum să-și protejeze familia, cum să-i asigure securitatea, cum să asigure alimentarea copiilor, cum să facă pentru ca odraslele lor să nu rămână în urmă cu educația – acestea sunt probleme foarte serioase.
Cu părerea de rău, războiul din Ucraina continuă deja de mai bine de un an. Este foarte trist. Moldova merită toată lauda – este prima țară care i-a primit pe refugiații ucraineni – o țară mică, dar cu inimă mare.
Lupta pentru încheierea războiului în Ucraina este una din principalele chestiuni din planul de activitate al Comitetului de Femei PERC. La un an de la începerea războiului, noi am semnat o Declarație din partea Comitetului de Femei PERC și, în afară de aceasta, o promovăm întotdeauna pe toate platformele la care participăm, unde putem să ne exprimăm poziția. Această situație este una nedreaptă și apăsătoare nu numai față de femei, ci și față de întreaga omenire. Noi sperăm că în curând se va încheia războiul, se va instaura pacea nu numai în regiune, dar și în întreaga lume. Iar copiii noștri vor trăi sub un cer senin.
Din păcate, se înrăutățește situația femeilor care au rămas în țară, dar și a celor care au emigrat. Dacă sunteți nevoite să vă abandonați locul de lucru, casa, să vă lăsați soțul, fiii care au plecat să lupte, și sunteți nevoite să căutați un loc sigur pentru copiii mici și pentru părinții în etate în alte țări, deveniți foarte vulnerabile la abuzuri din partea angajatorului și a altor oameni. Adesea, ne cunoscând legislația țării în care ați ajuns, nici limba acesteia. Sindicatele din multe țări și-au conjugat eforturile, pentru a le ajuta, oferindu-le informații și acordându-le tot sprijinul. Totodată, ETUC și ITUC și-au unit eforturile cu mulți colegi din întreaga Europă pentru a acorda sprijin, pentru a discuta strategii cu sindicatele ucrainene, care sunt cele mai bune mijloace de a acorda asistență, care sunt necesitățile refugiaților etc. De asemenea, îndeosebi la nivelul UE, pentru a se convinge că situația este întotdeauna pe ordinea de zi, îndeosebi în ceea ce privește modificările în legislația muncii, pentru ca aceasta să nu înrăutățească drepturile lucrătorilor ucraineni.
– Lezarea drepturilor femeilor, uneori voalată, alteori fățișă, nu vizează doar țările sărace. Nemaivorbind de cazurile de hărțuire sexuală în SUA, țară care ar putea fi considerată un model de democrație și de apărare a drepturilor omului. Ce ne puteți spune în acest sens din experiența dvs. pe tărâmul apărării drepturilor femeilor?
– Este absolut corect. Există diferite variante a problemelor mici care creează o mare problemă, lucru cu care nu ne putem împăca astăzi. Anume de aceea noi ne adunăm, pentru a ne împărtăși experiența. Trebuie să recunoaștem că astfel de probleme nu sunt specifice pentru puțini, pentru o țară sau doar pentru dvs. Identificarea problemei, schimbul de experiență pentru soluționarea unor astfel de probleme și strategia de depășire a acestora constituie o parte a agendei reuniunii noastre.
Mai este un aspect care constituie atuul nostru, în calitate de Comitet de Femei al PERC: femeile trebuie să fie parte a sindicatelor, dar nu numai în calitate de membri de sindicat, ci și ca parte a organelor decizionale. Femeile ar trebui să participe la întocmirea ordinii de zi, deoarece noi înțelegem mai bine problemele concrete cu care se confruntă femeile în viața de zi cu zi și aducem această percepție în agenda asociației noastre.
Femeile nu sunt doar reprezentantele sexului frumos – noi suntem colegii voștri, noi suntem profesioniste în domeniile în care activăm, noi suntem luptătoare, suntem specialiste și activiste sindicale, de aceea, spațiul nostru nu ar trebui să se limiteze la masa de negocieri. Însă cotele mai sunt necesare, atâta timp cât nu vom da dovadă de respect deplin unii față de alții, întemeindu-ne pe experiența noastră, pe cunoștințe și pe capacitățile noastre, care nu sunt determinate de gen. Trebuie schimbată această mentalitate ca atare în societate: în familiile noastre, în cercul de prieteni, la locurile de muncă și în conștiința noastră personală.
– Ce le-ați dori actualilor guvernanți din Republica Moldova, liderilor sindicali, pentru ca în țară să se dezvolte armonios capacitățile, experiența și posibilitățile pentru fiecare om?
– Cunoaștem cu toții că parteneriatul social este important și trebuie să fie unul puternic pentru dezvoltare și pentru progresul continuu în ceea ce privește asigurarea socială în toate cazurile. Eu cred în viitorul luminos al Republicii Moldova. Sper că schimbările pozitive pe baza parteneriatului social la care s-a ajuns vor continua. Le urez tuturor colegilor mei fermitate, răbdare, luptă dreaptă și neîntreruptă în acest domeniu.
Dialogul social robust, constructiv dintre sindicate și angajatori, are drept obiectiv bunăstarea populației Republicii Moldova, iar liderilor CNSM le doresc să continue munca bine pusă la punct pentru antrenarea diverselor grupuri sociale în activitatea de zi cu zi. Trebuie să-i ascultăm pe toți: tineri, oameni în etate, femei, bărbați, funcționari de stat și angajați privați, lucrători cu posibilități limitate și pe toți ceilalți, pentru a fi auziți, și să punem umărul pentru a elabora un program incluziv de activitate a sindicatelor, accesibil pentru masele largi.
