Roya GARAYEVA: „Moldova merită toată lauda – este prima țară care i-a primit pe refugiații ucraineni”

Interviu cu Roya Garayeva, președinta Comitetului de Femei PERC

– Doamnă Garayeva, care sunt prime­le impresii ale vizitei dvs. în Republica Moldova, care nu se numără printre țările înalt dezvoltate, pentru a nu spune că se află în subsolul clasamen­tului după nivelul de trai în Europa?

– Aceasta este a treia vizită a mea în Republica Moldova. Am venit pentru pri­ma oară aici la Școala de femei a PERC în 2017, din câte țin minte, ca reprezentant al Confederației Sindicatelor din Azerbaidjan. A doua oară a fost când R. Moldova și Azer­baidjan au fost alese de către OIM drept țări prioritare pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și noi, reprezentanți ai sindicatelor din cele două țări, le-am vizi­tat în cadrul cooperării, eu făcând parte din Delegație, și asta se întâmpla în 2019. De această dată, sunt foarte bucuroasă să fiu aici în calitate de președintă a Comitetului de Femei PERC. Pot spune că de la prima mea vizită am remarcat multe schimbări po­zitive. Institutul Muncii cred că a fost reparat recent și asta e foarte bine. CNSM și-a ales un nou președinte la ultimul congres. Profi­tând de ocazie, îl felicit încă o dată pe dom­nul Igor Zubcu și îi urez succese în muncă. Consider că este începutul unei activități de succes a acestei organizații.

Firește, Republica Moldova are proble­mele sale și a suferit mult în timpul crizei economice și energetice cauzate de războ­iul din Ucraina, însă potențialul Moldovei este recunoscut și în anul trecut ați obținut statutul de țară candidat pentru aderarea la UE. Sper că drumul dumneavoastră va fi lin și nivelul de trai al populației Moldovei se va îmbunătăți. În Republica Moldova sunt oameni minunați, care merită condiții de­cente de muncă și de viață și CNSM este aici un mare jucător. Sub acest aspect, am tot respectul și admirație deplină.

– Cât privește respectarea drepturilor femeilor, cum credeți că a schimbat situația lor războiul din țara vecină, atât în Ucraina, cât și în Moldova?

– Desigur, războiul este inacceptabil în toate cazurile. Din păcate, cel mai mult su­feră în război femeile și copiii. Pentru că femeile sunt copiii care și-au pierdut la răz­boi părinții, soțiile care și-au pierdut soții, și mame care și-au pierdut copiii. Femeile sunt nevoite, de asemenea, să-și asume povara bărbaților în spatele frontului. Pe umerii lor cad mai multe griji sociale, cum să-și protejeze familia, cum să-i asigure se­curitatea, cum să asigure alimentarea copi­ilor, cum să facă pentru ca odraslele lor să nu rămână în urmă cu educația – acestea sunt probleme foarte serioase.

Cu părerea de rău, războiul din Ucraina continuă deja de mai bine de un an. Este foarte trist. Moldova merită toată lauda – este prima țară care i-a primit pe refugiații ucraineni – o țară mică, dar cu inimă mare.

Lupta pentru încheierea războiului în Ucraina este una din principalele chestiuni din planul de activitate al Comitetului de Femei PERC. La un an de la începerea războ­iului, noi am semnat o Declarație din partea Comitetului de Femei PERC și, în afară de aceasta, o promovăm întotdeauna pe toate platformele la care participăm, unde putem să ne exprimăm poziția. Această situație este una nedreaptă și apăsătoare nu numai față de femei, ci și față de întreaga omeni­re. Noi sperăm că în curând se va încheia războiul, se va instaura pacea nu numai în regiune, dar și în întreaga lume. Iar copiii noștri vor trăi sub un cer senin.

Din păcate, se înrăutățește situația fe­meilor care au rămas în țară, dar și a celor care au emigrat. Dacă sunteți nevoite să vă abandonați locul de lucru, casa, să vă lăsați soțul, fiii care au plecat să lupte, și sunteți nevoite să căutați un loc sigur pentru co­piii mici și pentru părinții în etate în alte țări, deveniți foarte vulnerabile la abuzuri din partea angajatorului și a altor oameni. Adesea, ne cunoscând legislația țării în care ați ajuns, nici limba acesteia. Sindicate­le din multe țări și-au conjugat eforturile, pentru a le ajuta, oferindu-le informații și acordându-le tot sprijinul. Totodată, ETUC și ITUC și-au unit eforturile cu mulți colegi din întreaga Europă pentru a acorda spri­jin, pentru a discuta strategii cu sindicatele ucrainene, care sunt cele mai bune mijloace de a acorda asistență, care sunt necesitățile refugiaților etc. De asemenea, îndeosebi la nivelul UE, pentru a se convinge că situația este întotdeauna pe ordinea de zi, înde­osebi în ceea ce privește modificările în legislația muncii, pentru ca aceasta să nu înrăutățească drepturile lucrătorilor ucrai­neni.

– Lezarea drepturilor femeilor, uneori voalată, alteori fățișă, nu vizează doar țările sărace. Nemaivorbind de cazu­rile de hărțuire sexuală în SUA, țară care ar putea fi considerată un model de democrație și de apărare a drep­turilor omului. Ce ne puteți spune în acest sens din experiența dvs. pe tărâ­mul apărării drepturilor femeilor?

– Este absolut corect. Există diferite va­riante a problemelor mici care creează o mare problemă, lucru cu care nu ne pu­tem împăca astăzi. Anume de aceea noi ne adunăm, pentru a ne împărtăși experiența. Trebuie să recunoaștem că astfel de probleme nu sunt specifice pentru puțini, pentru o țară sau doar pentru dvs. Identi­ficarea problemei, schimbul de experiență pentru soluționarea unor astfel de proble­me și strategia de depășire a acestora con­stituie o parte a agendei reuniunii noastre.

Mai este un aspect care constituie atuul nostru, în calitate de Comitet de Femei al PERC: femeile trebuie să fie parte a sindi­catelor, dar nu numai în calitate de mem­bri de sindicat, ci și ca parte a organelor decizionale. Femeile ar trebui să participe la întocmirea ordinii de zi, deoarece noi înțelegem mai bine problemele concrete cu care se confruntă femeile în viața de zi cu zi și aducem această percepție în agen­da asociației noastre.

Femeile nu sunt doar reprezentantele sexului frumos – noi suntem colegii voștri, noi suntem profesioniste în domeniile în care activăm, noi suntem luptătoare, sun­tem specialiste și activiste sindicale, de ace­ea, spațiul nostru nu ar trebui să se limiteze la masa de negocieri. Însă cotele mai sunt necesare, atâta timp cât nu vom da dova­dă de respect deplin unii față de alții, întemeindu-ne pe experiența noastră, pe cunoștințe și pe capacitățile noastre, care nu sunt determinate de gen. Trebuie schim­bată această mentalitate ca atare în socie­tate: în familiile noastre, în cercul de pri­eteni, la locurile de muncă și în conștiința noastră personală.

– Ce le-ați dori actualilor guvernanți din Republica Moldova, liderilor sindi­cali, pentru ca în țară să se dezvolte armonios capacitățile, experiența și posibilitățile pentru fiecare om?

– Cunoaștem cu toții că parteneriatul social este important și trebuie să fie unul puternic pentru dezvoltare și pentru pro­gresul continuu în ceea ce privește asigu­rarea socială în toate cazurile. Eu cred în viitorul luminos al Republicii Moldova. Sper că schimbările pozitive pe baza parteneri­atului social la care s-a ajuns vor continua. Le urez tuturor colegilor mei fermitate, răb­dare, luptă dreaptă și neîntreruptă în acest domeniu.

Dialogul social robust, constructiv dintre sindicate și angajatori, are drept obiectiv bunăstarea populației Republicii Moldova, iar liderilor CNSM le doresc să continue munca bine pusă la punct pentru antre­narea diverselor grupuri sociale în activi­tatea de zi cu zi. Trebuie să-i ascultăm pe toți: tineri, oameni în etate, femei, bărbați, funcționari de stat și angajați privați, lucră­tori cu posibilități limitate și pe toți ceilalți, pentru a fi auziți, și să punem umărul pentru a elabora un program incluziv de activitate a sindicatelor, accesibil pentru masele largi.