Rolul sindicatelor creşte în societatea cu deficit de braţe de muncă

 

Multe maternități din țară urmează să fie închise. O cauză ar fi micşorarea numărului de naşteri. Ministerul Sănătății a declarat pentru mass-media că cea mai gravă situație se atestă în maternităţile din Taraclia şi Basarabeasca, unde se nasc anual  mai puţin de 200 de copii. De asemenea, la maternitatea din Şoldăneşti se înregistrează mai puţin de 300 de nașteri anual. Aproximativ câte 300 de bebeluși sunt aduși anual pe lume în Ocniţa, Don­duşeni şi Vulcăneşti.

 

Suntem mai puţini în ţară şi pe glob

 

Datele statistice arată că numă­rul de născuţi vii aproape s-a înju­mătăţit de-a lungul existenţei sta­tului nostru. Astfel, dacă în 1990 s-au înregistrat 77.085 de naşteri, cifra acestora s-a micşorat în 2013 până la 39.433. Scăderea natalităţii are un impact negativ asupra nu­mărului total al populaţiei ţării. În cei peste douăzeci de ani de inde­pendenţă, populaţia stabilă a Re­publicii Moldova s-a micşorat cu aproape 43 de mii de persoane.

De altfel, populaţia se împuţi­nează nu doar în Republica Moldo­va, ci chiar în cele mai dezvoltate, mai mari ţări din lume. Potrivit lui George Friedman, fondatorul și preşedintele Grupului de consul­tanţă strategica „Stratfor” din SUA, populaţia majorităţii ţărilor euro­pene se va micşora în anii care vin, iar în Germania şi Rusia reducerea numărului de locuitori va fi destul de pronunţată.

Practic, în toate societăţile, de la cele mai sărace până la cele mai bo­gate, scade rata natalităţii. Exper­tul precizează că, pentru a asigura stabilitatea populaţiei unei ţări, este nevoie ca rata natalităţii să se menţină la nivelul de 2,1 naşteri la o femeie. Pentru concreteţe, acest indice în ţara noastră constituie, în medie, 2,03 naşteri la o femeie. Dacă indicele respectiv este mai mare, populaţia creşte, iar în cazul în care este mai mic, se înregistrea­ză o scădere. De obicei, în ţările dezvoltate rata natalităţii este mai mică de 2,1. Chiar şi în statele săra­ce se observă tendinţa de micşora­re a numărului de naşteri.

 

De ce descreşte populaţia?

 

Vorbind despre cauzele diminu­ării populaţiei în plan global, Geor­ge Friedman susţine că acest proces este de nestăvilit. Înainte de toate, pentru că este un rezultat al urba­nizării, iar în condiţii urbane, co­piii se transformă din instrumente de muncă, precum sunt în mediul rural, în subiecte ale consumu­lui de masă. În societăţile urbaneindustrializate, remarcă expertul, posibilităţile de angajare în câm­pul muncii a copiilor sunt limitate, în schimb, se extind exigenţele în sfera educaţiei. Copiii au nevoie de atenţie, susţinere pentru o perioa­dă mai îndelungată de timp, uneori până la atingerea vârstei de 25 de ani. Copiii costă amar de bani. De aceea, oamenii au mai puţini copii. Soluţia pentru oprirea procesului de descreştere a populaţiei ar fi imigraţia, însă majoritatea ţărilor europene se confruntă cu dificul­tăţi considerabile în ceea ce priveş­te integrarea imigranţilor. Drept argumente pot servi evenimentele tragice recente din Franţa, Dane­marca, Belgia.

 

Diminuarea populaţiei nu afectează situaţia economică a unei ţări

 

Poate să influenţeze micşorarea populaţiei asupra situaţiei eco­nomice a unei ţări? Preşedintele „Stratfor” ne asigură că nu există nici un temei să ne îngrijorăm că reducerea numărului de locuitori ai ţării va conduce la micşorarea produsului intern brut al ţării. Structura de bază a societăţii, me­canismul de producţie în sensul larg nu va fi afectat de efectul redu­cerii populaţiei, consideră acesta. Chiar dacă numărul locuitorilor ţă­rii se micşorează, evoluţia PIB-ului este afectată insignifiant. Mai mult ca atât, am putea avea o creştere economică. Astfel încât ponderea PIB-ului pe cap de locuitor al ţării creşte, iar populaţia devine mai în­stărită.

Totuşi, avertizează George Fri­edman, micşorarea populaţiei unei ţări poate să aibă urmări drastice, mai ales în contextul schimbării dependenţei între muncă şi capi­tal. El invocă faptul că de-a lungul istoriei industrialismului şi capita­lismului contemporan a existat un surplus de forţă de muncă. Se făcea resimţită o lipsă de capital. Cu alte cuvinte, capitalul era mai preţios decât munca în indici echivalenţi, iar din perspectiva creşterii nu­mărului de oameni, oferta acestui indicator conducea la micşorarea preţului muncii.

Pentru prima dată în ultimii 500 de ani, situaţia în acest sens începe  să se schimbe. În primul rând, pen­tru că scade numărul naşterilor la nivel planetar, ceea ce înseamnă că dimensiunea forţei de muncă se va contracta, iar costul oricărei activi­tăţi de muncă va creşte. Sursele de capital, în sensul de mijloc de pro­ducţie, se vor extinde, se va crea un surplus, în timp ce forţa de muncă se va bucura de o cerere sporită. Adică, am putea să ajungem în si­tuaţia în care banii vor deveni mai ieftini, iar costul muncii va creşte necontenit.

 

Efectul scăderii populaţiei, creşterea costului muncii

 

O asemenea situaţie ar putea fi evitată, spune expertul, doar dacă s-ar produce o creştere substanţia­lă a productivităţii muncii, care ar crea un surplus de braţe de muncă. Dacă aceasta se va întâmpla, atunci ne vom confrunta cu o situaţie re­voluţionară, în contextul căreia ra­portul dintre muncă şi capital se va schimba cardinal. Chiar dacă ar fi să ne imaginăm o creştere trepta­tă, dar intensivă a productivităţii muncii, totuna se va crea un sur­plus de capital şi un deficit de forţă de muncă, suficient pentru a deva­loriza banii şi a scumpi munca.

 

Raportul dintre muncă şi capital va suporta modificări radicale

 

Aceasta ar însemna că, în afa­ră de creşterea PIB-ului pe cap de locuitor, se va produse o schimba­re în ceea ce priveşte distribuirea reală a bogăţiei. Or, la momentul de faţă, acumularea bogăţiei sufe­ră schimbări esenţiale: aceasta se concentrează în mâinile unui grup tot mai restrâns de persoane, iar decalajul dintre cei bogaţi şi cla­sa mijlocie creşte ameninţător. În situaţia în care banii se vor deva­loriza, iar costul muncii se va ma­jora, disproporţiile considerabile existente se vor deplasa, iar logica istorică a capitalismului industrial, neîndoios, va fi reformulată, consi­deră Friedman.

 

Urmările depopulării pentru Republica Moldova

 

Însă expertul precizează că ast­fel de procese nu vor avea loc în toate ţările lumii. De exemplu, sta­tele în curs de dezvoltare, precum Republica Moldova, vor putea de­păşi consecinţele diminuării popu­laţiei doar după ce ţările dezvoltate se vor adapta la condiţiile noi, ceea ce va servi drept un nou impuls pentru dezechilibrarea situaţiei. Micşorarea numărului de locuitori în ţara noastră este determinată, după preşedintele „Stratfor”, de lipsa industrializării accentuate, de urbanizarea şi reducerea sectorului agricol, astfel încât consecinţele pentru ţara noastră vor fi mult mai drastice. Mai cu seamă în condiţiile în care în ţara noastră nu există o plasă de siguranţă pentru păturile sărace ale populaţiei.

 

Forţa de muncă, partener obligatoriu de negocieri

 

Într-un final, George Friedman apreciază drept cel mai însemnat efect al diminuării populaţiei la nivel planetar faptul că, pentru prima dată în ultimii 500 de ani, adică răstimpul în care bancherii şi finanţiştii au dominat lumea, elementul cheie în societatea cu deficit de braţe de muncă va deveni forţa de muncă, cu care va trebui să se negocieze. De unde rezultă că rolul sindicatelor, drept unicul ex­ponent, apărător al celor care mun­cesc, va creşte în mod radical.