Trăim vremuri tulburi, zguduitoare, care păreau imposibile, acum ceva vreme. Poporul Ucrainei trece prin grele încercări, care nu pot lăsa indiferent pe nimeni.
Iar noi știm ce înseamnă aceasta, fiindcă am trecut printr-un calvar similar acum 30 de ani. Orice război seamănă moarte, distrugeri, destine frânte. Iar un război la scară mare lasă în urma sa multe tragedii.
Ororile războiului sunt însă la fel. Deoarece nimeni nu poate cântări durerea mamelor care și-au pierdut fiii. Sau lacrimile copiilor care plâng, după ce au fost duși de părinți mai departe de pericol, de focul care le pârjolește căminul. Iar ei, copiii, nu prea înțeleg ce se întâmplă și de ce trebuie să fugă, să se salveze împreună cu mama, iar tata a rămas cu ochii în lacrimi acolo de unde au venit ei…
Poporul nostru a dat dovadă de sentimente frățești față de cei aflați la ananghie
Sindicaliștii, la fel ca și toți cetățenii Republicii Moldova, ca și cei din țările vecine, au sărit în ajutorul celor năpăstuiți, rupți de la vatră. Le-au pus la dispoziție un acoperiș deasupra capului, masă și toate cele necesare pentru un trai decent, chiar dacă e provizoriu. Milioane de oameni cu inimă mare se roagă pentru încetarea acestui război absurd. Orice război are un început și un sfârșit. Și se va instaura pacea în regiune. Numai că nimeni nu va mai fi cum a fost până acum…
