Plata muncii în R. Moldova este o preocupare serioasă și constantă a sindicatelor

Mai bine de 90 la sută dintre salariaţi, membri de sindicat, consideră că merită un salariu mai mare. Peste 83% dintre salariaţi, membri de sin­dicat, sunt de părere că au nevoie de un salariu lunar de 8.000-15.000 de lei pentru a duce un trai decent. Din cauza salariilor mici, 24,3% dintre angajaţi sunt nevoiţi să lucreze în mai multe locuri de muncă, iar aproape 23 la sută activează prin cumul în aceeași instituție. Aproape 90 la sută dintre angajaţi nu cunosc din ce componente sunt alcătuite salariile lor. Lucrătorii au mai mare încredere în angajatori decât în stat. Aproximativ 65 la sută dintre angajaţi spun că negocierile colective nu conduc la creş­terile salariilor. Peste 74% dintre lucrători declară că sistemul imperfect de salarizare este cauza salariilor mizere.

Acestea sunt doar o parte dintre rezultate­le unei anchete în baza căreia a fost realizat studiul „Plata muncii în Republica Moldova” de către Institutul Muncii, în colaborare cu Departamentul protecţie social-economi­că al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, la comanda CNSM, care a fost făcut public marţi, 29 septembrie, în cadrul unei mese rotunde organizate în sediul Insti­tutului Muncii. La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Pro­tecţiei Sociale şi Familiei,  Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Biroului Naţional de Statistică, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratului General de Poliţie, Inspectoratului de Stat al Muncii, Confederației Naționale a Patronatului, ai conducerii CNSM, federaţiilor sindicatelor de ramură, conducători de întreprinderi, ex­perţi, jurnalişti.

Carenţele legislaţiei muncii

Petru Chiriac, vicepreşedinte al CNSM, a menţionat la începutul evenimentului că plata muncii este cel mai important subiect, cea mai mare provocare pentru sindicate. Or, în viziunea dumnealui, principala misiune a sindicatelor o constituie negocierea şi sta­bilirea unor salarii decente pentru angajaţi, evaluarea muncii acestora la justa valoare. Pentru că, din păcate, a constatat vicepreşe­dintele CNSM, în Republica Moldova se în­registrează cel mai scăzut nivel al salariilor minime din Europa, acestea cifrându-se la 1000 de lei. Drept consecinţă, mărimea sala­riului minim acoperă doar aproape 57 la sută din valoarea minimului de existenţă, ceea ce nu permite de a asigura măcar garanţiile mi­nime de viaţă, ca să nu mai vorbim de exis­tenţa unor condiţii prielnice de reproducere a forţei de muncă.

Salariul trebuie să devină o categorie economică

Vicepreşedintele CNSM a declarat că sin­dicatele nu vor accepta nici un fel de tenta­tivă, modalitate de liberalizare a sistemului plăţii muncii. Aceasta pentru că, a precizat Petru Chiriac, modificările care s-au făcut în legislaţia muncii până la momentul de faţă au atins interesele angajaţilor: ele nu au condus la creşterea salariilor, ci, dimpotrivă, la micşorarea lor. De asemenea, sindicatele sunt preocupate de componentele salariilor. Fiindcă, în cele mai multe cazuri, stabilirea salariului de bază, a suplimentelor, adaosu­rilor şi a plăţilor stimulatorii nu este corelată cu nivelul pregătirii profesionale, al calităţii muncii executate de către angajat. În mod frecvent, valoarea plăţilor suplimentare de­păşeşte  mărimea salariului de bază. În ge­nere, a constatat vicepreşedintele CNSM, în ţara noastră nu există o metodologie adecva­tă de evaluare a costului forţei de muncă, a ponderii cheltuielilor pentru plata muncii în costul final al mărfurilor şi serviciilor.

Un alt aspect, la fel de important pentru sindicate, a insistat Petru Chiriac, îl reprezin­tă plata salariilor „în plic” şi impactul acestui fenomen în raport cu societatea, cu posibili­tăţile statului nostru de a-şi realiza propriile sale atribuţii în domeniul social, mai cu sea­mă pentru protejarea oricărei persoane în  eventualitatea unor riscuri de îmbolnăvire, de concediere, de stabilire a pensiilor etc.

Liliana Posţan, doctor în ştiinţe, şefa Departamentului cercetări al Institutului Muncii, unul dintre autorii studiului „Plata muncii în Republica Moldova”, a explicat că lucrarea a fost realizată pentru a răspunde la valul de întrebări adresate Confedera­ţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, de solicitări venite din partea salariaţilor şi angajatorilor vizavi de caracterul confuz, di­structiv al prevederii din art. 14, alineatul 4 din Legea salarizării adoptate la 14 februarie 2002, care stipulează că salariul tarifar pen­tru categoria I de calificare la nivel de ramu­ră sau de unitate se reexaminează în funcţie de condiţiile economice concrete ale ramurii sau în funcţie de posibilităţile financiare ale unităţii.

Un alt raţionament, potrivit dumneaei, ar fi interesul CNSM de a suplimenta con­sistenţa argumentelor sale vizavi de plata muncii în procesul consultărilor şi negoci­erilor colective, din perspectiva consolidării şi unificării acestora.

Ea a insistat ca noţiunea de salariu să fie tratată ca o categorie economică. Mai ales că pentru aceasta militează şi experţii din ţară. De aceea, este necesar ca partenerii sociali să realizeze acţiuni conjugate pentru ela­borarea unor coeficienţi clari de evaluare a performanţei muncii angajaţilor, adoptarea unor mecanisme stipulate în legislaţia pri­vind salarizarea muncii.

Îngrijorează faptul, a mai spus Liliana Posţan, că salariaţii nu conştientizează ne­voia îmbunătăţirii propriilor performanţe de muncă prin educaţie şi prin formarea profesională continuă. De cele mai multe ori, a remarcat coautorul studiului, aceştia concep soluţia majorării salariilor lor dinco­lo de exigenţa și autoperfecţionarea profesi­onală. De aceea, este necesar ca sindicatele, împreună cu alţi parteneri sociali, să dezvol­te mecanisme pentru a determina salariaţii să-şi îmbunătăţească performanţele, să spo­rească productivitatea muncii.

Patronii speculează confuzia legislaţiei imperfecte

Din păcate, politica salarială din ţara noastră, în opinia lui Victor Talmaci, preşe­dintele Federaţiei Sindicatelor din Construc­ţii şi Industria Materialelor de Construcţii „SINDICONS”, a devenit foarte confuză, fapt dovedit şi de studiul discutat în cadrul aces­tei mese rotunde. Totdeauna, în procesul de negociere pe marginea contractului colectiv de muncă, a convenţiei colective în sfera construcţiilor, îndeosebi în ceea ce priveşte stabilirea salarului minim pentru categoria I de calificare în cadrul ramurii, Federaţia noastră a avut permanent în vedere prevede­rea legislaţiei pentru categoria I la nivel naţi­onal. Însă, după introducerea scandalosului articol 14 din Legea salarizării, care s-a făcut fără aprobarea sindicatelor, de fiecare dată, când încercăm să negociem cu agenţii econo­mici, cu patronatele salariul minim pentru categoria I de calificare, se invocă faptul că salariul minim la nivel naţional este de 1000 de lei. Atunci, te întrebi, de ce s-a stabilit cuantumul minim garantat în sectorul real al economiei, din care face parte şi sfera con­strucţiilor, în mărime de 1900 de lei? Trebu­ie să avem o definiţie clară, distinctă a aces­tor definiţii: salariul minim pentru categoria I de calificare şi cuantumul minim garantat în sectorul real.

Rezultatele studiului dau consistenţă argumentelor sindicatelor

La final, Petru Chiriac a dat asigurări că recomandările care se conţin în studiu, pre­cum şi cele făcute în timpul mesei rotunde, vor fi de folos, vor fi luate în seamă de către CNSM la identificarea soluţiilor pentru mul­tiplele probleme ce se înregistrează în dome­niul retribuirii muncii, la promovarea politi­cilor şi la lansarea proiectelor de documente din perspectiva perfecţionării cadrului legal în domeniul salarizării muncii.