Interviu cu Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova
– La 7 iunie, vom marca pentru al zecelea an consecutiv Ziua Sindicalistului. Care este semnificaţia acestei date?
– În opinia mea, este o zi însemnată pentru toate cele 7043 de organizaţii primare, ce includ mai bine de 30 mii de persoane care au fost alese în calitate de lideri, de membri ai comitetelor sindicale, pentru că se bucură de întreaga încredere a oamenilor, fac un lucru greu, migălos, pe care nu oricine şi-l doreşte. Vorba mai veche, cine e curajosul care vrea să-și strice relațiile cu şeful? Tocmai de aceasta pe mine mă doare de fiecare dată când aud pe cineva, mai ales din domeniul politicului, că sindicatele nu fac nimic. Dimpotrivă, eu consider că dacă nu cunoşti, nu ai exersat această meserie, nu ai activat într-o organizaţie sindicală, nu ai fost lider sindical, nu ştii ce înseamnă „contractul colectiv de muncă”, cum se desfăşoară negocierile colective, habar nu ai despre salariile tarifare, despre securitatea şi igiena muncii, nici nu-ți poţi permite să arunci cu pietre în oamenii care muncesc cu dăruire de sine în organizaţiile sindicale.
– Ce trăiri, ce emoţii vă încearcă în această zi?
– Desigur, astăzi nu se poate spune că avem succese mari, că ţara noastră a rezolvat cele mai multe probleme care s-au acumulat în societate, care frământă oamenii. Moldova continuă să se confrunte cu probleme grave. Sindicatele reprezintă o parte componentă a societăţii civile şi, chiar dacă cuiva nu-i place, oricum, noi exprimăm năzuinţele, speranţele salariaţilor, membri de sindicat. Pe mine mă bucură că în ultima vreme Tatiana Marian, președinta Comisiei de Tineret din cadrul CNSM, se deplasează la şcolile profesionale, unde discută cu elevii, cu tinerii care vor veni mâine pe piaţa muncii. Deoarece, pentru ţara noastră, una dintre cele mai acute probleme este lipsa muncitorilor calificaţi din cauza exodului masiv al specialiştilor peste hotare, din cauza salariilor mici, a lipsei de perspectivă, a pachetului social modest, a condiţiilor de lucru şi de trai inadecvate.
– De parcă nu ar fi înde-ajuns faptul că situaţia salariaţilor se agravează, se mai fac şi unele încercări de a intimida singura instituţie care le apără drepturile acestora, sindicatele.
– CNSM depune eforturi de a se afirma ca o forţă motrice în ce priveşte asigurarea unui nivel înalt de trai, doreşte să se concentreze pe soluţionarea celor mai arzătoare, actuale probleme ale mişcării sindicale din ţara noastră. Care sunt acestea? În primul rând, avem în vedere provocările ce vin din partea unor structuri care îşi propun să schimbe în mod radical unele legi în detrimentul salariaţilor. Abordez acest subiect nu pentru prima dată şi consider că aceste încercări sunt stânjenitoare. De exemplu, sunt surprins de faptul că
în cadrul Confederaţiei Naţionale a Patronatului din Moldova (CNPM) activează o structură deloc obişnuită, Camera de Comerţ Americană, faţă de care am unele dubii, în timp ce Camera de Comerţ şi Industrie din R. Moldova nu face parte din componenţa CNPM. În atare situaţie, nu este de-a mirării că asistăm în mod constant la atacuri vehemente la care sunt supuşi reprezentanţii salariaţilor din diverse comisii de consultări şi negocieri colective, mai ales atunci când se discută pe marginea Codului muncii, a legislaţiei salarizării. Se insistă pe limitarea accesului sindicatelor. Dar autorii acestor acţiuni agresive trebuie să înţeleagă că noi suntem unicii reprezentanţi ai salariaţilor, alţii, pur şi simplu, nu există. Tocmai asemenea manifestări provocatoare ne determină să ne pregătim în mod temeinic pentru discuţiile care urmează să înceapă chiar luna viitoare şi vor dura până la sfârşitul anului, timp în care vor fi modificate mai bine de 130 de legi de către Parlament, în contextul realizării directivelor Uniunii Europene ca urmare a semnării Acordului de asociere UE – RM.
– Totuşi, anume datorită negocierilor cu partenerii sociali, sindicatele au reuşit să obţină un şir de avantaje pentru angajaţii din ţară, precum modificarea Codului muncii, majorarea salariului minim garantat în sectorul real etc. Cum a fost posibil?
– Noi înţelegem că nu putem să acţionăm în dezacord cu partenerii sociali: guvern, patronate. Deoarece realizăm că, dacă businessul nu va funcţiona bine, nu vor fi create condiţii necesare pentru mediul de afaceri, atunci vor avea de suferit salariaţii, membri de sindicat. Aşa că noi salutăm tot ce se face în ultimul timp pentru favorizarea activităţilor agenților economici, eliminarea tuturor barierelor ce stau în calea acestora, precum anularea a peste 130 de acte normative care vizau procedurile de vămuire a mărfurilor, micşorarea dobânzii la credite pentru agenţii economici. Vor fi condiţii mai bune pentru desfăşurarea afacerilor, vor fi mai multe locuri de muncă. De aceea, noi salutăm, susţinem toate măsurile întreprinse pentru a consolida piaţa muncii, pentru a opri plecarea peste hotare a lucrărilor noştri.
Pe mine mă bucură faptul că există unele semne că în ţară se creează premise pentru schimbări în bine. De exemplu, nu demult, a venit o firmă italiană care se ocupă de problemele securităţi şi igienei muncii, activităţi de laborator şi evaluarea riscurilor. Patronul acesteia, care a activat în Italia mai bine de 15 ani, şi-a arătat disponibilitatea de a colabora cu sindicatele, patronatele, cu Inspecţia de Stat a Muncii. Desigur, pe noi ne preocupă asemenea domenii, deoarece ne dorim ca lucrătorul să fie protejat, să fie sănătos. Fiindcă materializarea acestor deziderate înseamnă realizarea uneia dintre cele mai importante misiuni ale sindicatelor din Moldova, grija faţă de om.
– Cât de mult îşi doresc partenerii de negocieri să se implice în soluţionarea celor mai acute probleme pe care le abordează sindicatele?
– Fără îndoială, una dintre cele mai acute probleme pentru sindicate este cea a salarizării angajaţilor. Aceasta, pentru că sistemul de remunerare a muncii nu stimulează oamenii să lucreze mai bine, mai productiv. Am obţinut câte ceva în ce priveşte salariul minim în sectorul real al economiei, însă oricum acest detaliu nu rezolvă probleme cardinale. Chiar şi unii demnitari sus-puşi au început să înţeleagă că de la vorbe goale trebuie să se treacă la fapte concrete, mai cu seamă în ce priveşte combaterea economiei informale. În această ordine de idei, ar fi de spus că, în luna iunie, urmează să fie adoptate modificări în legislație de către Parlament cu consultarea partenerilor, care, trebuie să vă spun, sunt foarte dure pentru persoanele care sunt implicate în sectorul informal. Aşa încât patronii, la momentul angajării unui lucrător, vor fi nevoiţi să aleagă între riscul a plăti o amendă de 10-30 de mii de lei sau de a încheia un contract individual de muncă cu persoana respectivă. Desigur, sindicatele vor susţine modificările legislaţiei, chiar dacă acestea prevăd nişte măsuri drastice.
– De mai mulţi ani, CNSM pledează pentru perfecţionarea sistemului de pensii din ţară, care a devenit unul falimentar. Există şanse ca acesta să fie modificat radical?
– În afară de aceasta, sindicatele şi-au delegat reprezentantul în grupul de lucru care se ocupă de reformarea sistemului de pensii. Deoarece se poate spune cu certitudine că lucrătorul care munceşte astăzi bine, productiv nu are nici un interes să plătească contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat. Fiindcă, după ce atinge vârsta de pensionare, acesta se alege cu o pensie mizeră. Sistemul de pensii din ţara noastră, bazat pe criteriul de solidaritate, nu este unul funcţional. Astfel încât, acum se face tot posibilul ca de la 1 ianuarie 2017 să fie pusă în aplicare o cu totul altă legislaţie de pensionare. Se fac propuneri îndrăzneţe, radicale, iar noi le vom studia, le vom analiza. Cele mai bune idei, care sunt în favoarea oamenilor, vor fi susţinute, iar cele dăunătoare vor fi respinse.
Dorim să avem un mod cât mai simplu de calculare a pensiilor, încât angajatul, înainte de a se retrage din câmpul muncii, singur să poată determina mărimea pensiei de care se va bucura la bătrâneţe.
O altă mare deficienţă a actualului sistem de pensii din ţara noastră o constituie pensiile unor categorii privilegiate de angajaţi: vameşi, funcţionari publici, procurori, judecători, membri de guvern, deputaţi etc. Mărimea pensiilor acestora trebuie să fie stabilite în funcţie de contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat. În genere, eu cred că ar trebui să fie clar pentru toţi acei care muncesc că cu cât vor munci mai bine, mai mult, îşi vor ridica calificarea, cu atât pensia lor va fi mai mare.
– Ce-şi mai propun sindicatele din Moldova să întreprindă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor din ţară?
– Dincolo de perfecţionarea legislaţiei munci, salarizării, sindicatele sunt preocupate şi în ce priveşte adoptarea unei legi cu privire la tichetele de masă, măsură care este inclusă în programul de activitate al actualei guvernări. Noi considerăm că acest act legislativ este unul necesar, deoarece organizarea alimentației lucrătorilor pe parcursul zilei de muncă reprezintă o măsură de economie a salariilor angajaţilor.
În fine, una dintre sarcinile noastre cele mai stringente, în a cărei realizare sunt implicat eu personal, o constituie crearea instanţelor specializate în Republica Moldova, care să se ocupe de aplanarea litigiilor de muncă. S-au realizat multe studii în acest sens, care demonstrează oportunitatea unor asemenea instituţii. Nu este neapărat necesară instituirea unor tribunale ale muncii, s-ar putea merge şi pe delegarea unor complete de judecată. Pentru noi, este important să fie simplificat acest domeniu al justiţiei, deoarece legislaţia muncii este un compartiment extrem de complicat pentru instanţele de judecată.
– Ce aţi dori să le spuneţi tuturor sindicaliştilor din ţară cu ocazia zilei lor profesionale?
– Mai întâi de toate, eu aş vrea să mă închin în faţa oamenilor care şi-au consacrat toată viaţa mişcării sindicale, muncesc din entuziasm. Deoarece se ştie că 93 la sută dintre preşedinţii organizaţiilor primare nu sunt plătiţi pentru munca sindicală pe care o execută, ce presupune încheierea contractelor de muncă, negocieri cu parteneri sociali, măsurile de securitate şi igienă a muncii, fac parte din consiliile interramurale etc. Le mulţumesc pentru tot ce fac ei, le doresc tărie de caracter, insistenţă în ce priveşte apărarea intereselor salariaţilor, membri de sindicat. Trebuie să ne concentrăm mai mult și pe preocupările tinerilor, pe care trebuie să-i atragem în mişcarea sindicală.