Foto: doxologia.ro
„Dragă redacţie,
Nu demult am văzut un anunţde angajare în calitate de femeie de serviciu la un spital din capitală, cu un salariu de peste 3000 de lei. I-am contactat pe cei cu anunţul şi am mers la un interviu. Din discuţiile avute, am constatat însă că ar fi urmat să fiu angajată de o firmă care nu are nimic în comun cu spitalul respectiv. M-a mirat şi faptul că salariul lunar net care mi-a fost oferit de reprezentanţii firmei ar fi constituit până la urmă mai puţin de 1500 de lei. Şi atunci am refuzat să mă angajez. Mai târziu, am aflat de la alte persoane că este vorba despre o practică destul de răspândită în ultimul timp. Aşvrea să ştiu dacă e legală această practică şi dacă nu, cine şi cum ar putea să intervină pentru a o curma”.
Cu respect,
Angela Taşci, or. Chişinău
Practică, legală
Şeful Inspectoratului Muncii al Sindicatelor, Andrei Adam, a precizat pentru „Vocea poporului” că în acest caz este vorba despre un tip de relaţii economice mai puţin cunoscut pentru unii dintre lucrătorii din ţara noastră. Astfel, unele întreprinderi contractează anumite servicii, cum sunt: paza sau curăţenia, de la firme specializate. Tot mai frecvent, chiar şi agenţii economici care dispun de subdiviziuni proprii de acest fel decid să le desfiinţeze, pentru a se ocupa doar de activităţile de bază.
De aceea, în cazul descris mai sus, contractul individual de muncă este încheiat cu reprezentanţii firmei de prestare a serviciilor. În consecinţă, şi remunerarea angajaţilor este la discreţia conducătorului firmei, dar aceasta nu poate fi mai mică decât salariul minim garantat, care în prezent în sectorul real este de 1650 de lei.
Cât despre salariu şi alte beneficii, candidatul la funcţia scoasă la concurs este în drept şi chiar cel mai interesat să negocieze aceste lucruri şi să ceară ca ele să fie incluse în contractul individual de muncă. De obicei, dacă angajatul acceptă să înceapă munca înainte ca aspectele în cauză să fie fixate în contract, el riscă să nu îi fie respectate înţelegerile verbale avute. Totodată, el are ulterior şanse mai mici să obţină condiţii mai bune de muncă.
În prezent, salariaţii se adresează frecvent experţilor de la sindicate cu plângeri privind includerea de către angajatori în contractele individuale de muncă doar a unei părţi din salariul plătit de facto şi achitarea diferenţei, fără a fi trecută în actele de evidenţă contabilă. Astfel, mărimea plăţilor pentru concediu, a celor medicale, a pensiei de vârstă sau, eventual, invaliditate, a compensaţiilor achitate în caz de accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale etc. este calculată pe baza sumei stipulate în contract.
Externalizarea unor servicii
Preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Comunicaţii din Moldova, Ion Pîrgaru, a specificat pentru „Vocea poporului” că, în ultimul timp, cazurile de desfiinţare a diferitelor departamente, precum sunt paza sau serviciile de curăţenie de la întreprinderi, devin tot mai frecvente.
Acest fenomen, denumit externalizare sau outsourcing, reprezintă delegarea unor activităţi, genuri de afaceri neesențiale către alte entități, care oferă un raport preț–calitate mai bun, dar şi o expertiză mai înaltă.
Cele mai importante aspecte legate de externalizare ţin de reducerea sau de transferul salariaţilor la alte unităţi economice, iar interesul principal al angajatorului este să-şi minimalizeze cheltuielile suportate în procesul respectiv. Principalul risc la care este expus salariatul ţine de întreruperea vechimii în muncă şi de posibilitatea ulterioară de a fi disponibilizat, fără să-i fie achitate plăţile prevăzute de legislaţie pentru această situaţie.
Transferul poate avea loc însă numai cu acordul părţilor, iar cea mai eficientă metodă de garantare a drepturilor salariaţilor este cea a negocierii unor acorduri suplimentare la contractul individual de muncă ce va fi semnat cu noul angajator, a mai precizat Ion Pîrgaru.
