O strategie ratată, ca multe altele

Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015 a fost compromisă „cu brio”. Aceasta este concluzia de bază care se poate trage dintr-un studiu realizat de către Dorin Vaculovschi, doctor în ştiinţe, consultant PNUD, privind rezultatele evaluării acestui document strategic de dez­voltare a pieţei munci din ţară, adoptat de către Guvernul Republicii Moldova.

Practic, nici un obiectiv din Strategia naţională privind politi­cile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015 nu a fost înde­plinit. De exemplu, se planifica majorarea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea ratei şoma­jului prin măsuri active şi preven­tive. În realitate, datele anchetei forţei de muncă arată că, din 2001 până în 2014, numărul populaţiei economic active s-a redus de la 1 milion 616 mii de persoane până la 1 milion 232,4 mii de persoane. Numărul populaţiei ocupate şi cel al salariaţilor s-a redus de la 1 mi­lion 498 de mii şi 899 mii de per­soane până la 1milion 184,9 mii şi, respectiv, 797,4 mii de persoane.

Strategia prevedea includerea unui număr cât mai mare de anga­jaţi în procesul economic formal, atât în ţară, cât şi peste hotare, eliminarea practicilor de muncă informală. Studiul însă relevă o calitate scăzută a ocupării, care se manifestă printr-o rată de ocupare informală extrem de mare, printr-un nivel relativ extins al subocupă­rii, adică persoanele care doresc să lucreze ore suplimentate. Astfel, în 2014, în sectorul informal al eco­nomiei activau aproape 190,8 mii de persoane sau 16,1 procente din totalul persoanelor ocupate, cu 28 de mii de persoane mai mult faţă de anul anterior. În acelaşi timp, 32,5 la sută din populaţia ocupată aveau un loc informal de muncă. Cele mai multe persoane ocupa­te informal vin din mediul rural, lucrează în agricultură. Fiecare al zecelea salariat a declarat că pri­meşte fie o parte, fie salariul în întregime, „în plic”. Fenomenul achitării salariului „în plic” este cel mai răspândit în agricultură, 48,3 procente, după care urmează do­meniul comerţului, 15,2 procente, sfera construcţiilor, 13,5 la sută.

În plus, menţionează expertul PNUD, ocuparea informală este alimentată şi de fenomenul „mun­cii nedeclarate”, care a constituit 8,3 procente în rândul salariaţi­lor. Cei mai mulţi salariaţi fără contracte individuale de muncă lucrează în agricultură – 47 de procente, în comerţ – 10,7 la sută. Numărul persoanelor subocupate a fost de 80,1 mii, ceea ce reprezin­tă 6,8 procente din totalul persoa­nelor ocupate.

Se pleda pentru managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă pentru atenuarea consecinţelor negative şi intensi­ficarea efectelor pozitive ale feno­menului în cauză. Din păcate, la şapte ani după adoptarea Strategi­ei, autorul studiului consemnează intensificarea migraţiei internaţi­onale de muncă. Spre sfârşitul lui 2014, numărul celor plecaţi peste hotarele țării în căutarea unui loc de muncă era de peste 

340 de mii de persoane. Cauzele principale fiind, în opinia lui Dorin Vacu­lovschi, lipsa oportunităţilor de angajare pe piaţa muncii din țară, deficitul de locuri de muncă pro­ductive disponibile, atractivitatea joasă a locurilor de muncă existen­te din punct de vedere al nivelului de salarizare, al perspectivei de creştere în cariera profesională.

Degradarea capitalului uman este de neoprit

Graţie creşterii rentabilităţii muncii, urma să aibă loc majorări semnificative ale salariilor plătite. Cu părere de rău, ne confruntăm cu un nivel scăzut al remunerării muncii. Deşi, în ultimii ani, sala­riile din Republica Moldova au în­registrat anumite creşteri, acestea continuă să fie cele mai mici din Europa, precum şi din CSI.

Un obiectiv al Strategiei naţio­nale privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015 preconiza formarea unei forţe de muncă instruite şi sănătoase, ca­pabile să menţină competitivita­tea şi capacitatea de instruire pe tot parcursul vieţii active. În acest context se cerea promovarea poli­ticilor care ar contribui la creşterea calitativă şi cantitativă a ofertei pe piaţa muncii, concomitent cu creş­terea cererii de forţă de muncă. Pe când, în realitate, susţine exper­tul PNUD, s-a produs degradarea capitalului uman, determinată de nivelul mic al salariilor pentru locurile de lucru, care, în mod fi­resc, necesită investiţii enorme în capitalul uman (educaţie, sănăta­te, cultură, administraţie publică), şi s-a înregistrat un nivel relativ mai înalt al salariilor pentru lo­curile de muncă ce nu necesită un nivel înalt de investiţii în capitalul uman.

Totodată, se remarcă şi faptul că persoanele care pleacă la mun­că peste hotare practică, de ase­menea, munci necalificate. O ase­menea situaţie, avertizează Dorin Vaculovschi, conduce la un proces de descalificare masivă a întregu­lui potenţial uman din republică, proces determinat şi de motivarea tinerilor în formarea lor profesio­nală, ei văzând în aceasta o irosire nejustificată de bani. Concomi­tent, are loc descreşterea exigenţe­lor în procesul de instruire atât în şcoli, cât şi în instituţiile de forma­re profesională de nivel secundar şi superior, sugerează studiul.

Înfloreştediscriminarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii

Odată cu realizarea Strategiei respective ar fi trebuit să se pro­ducă prevenirea şi eliminarea de pe piaţa muncii din ţară a oricăror forme de discriminare, reduce­rea decalajelor salariale asociate cu aceste discriminări. Prin in­termediul pieţei forţei de muncă, urma să fie încurajată integrarea persoanelor defavorizate din di­ferite motive sau care sunt supuse riscului de excluziune socială. Cu părere de rău, o dovedesc rezulta­tele evaluării Strategiei naţionale privind politicile de ocupare a for­ţei de muncă pe anii 2007-2015,a continuat discriminarea pe pia-ţa muncii a persoanelor vulnera­bile.

Persoanele cu dizabilităţi, cele eliberate din penitenciare, fără calificare se confruntă cu multe dificultăţi în ceea ce priveşte in­tegrarea pe piaţa muncii, suportă anumite forme de manifestare a discriminării. Cele mai expuse discriminării pe piaţa muncii, în special în procesul de angajare, sunt categoriile populaţiei precum tinerii, femeile. Aceasta în ciuda faptului că legislaţia în vigoare ce reglementează piaţa muncii din Republica Moldova prevede inter­zicerea oricăror forme de discri­minare. Din păcate, legea la noi se îndeplineşte ca şi strategiile adop­tate de Guvern.

Numărul populaţiei economic active din Republica Moldova înregistrează o tendință de mic­şorare în ultimii ani, în același timp scăzând numeric și populația ocupată. O cercetare efectuată de Institutul Național de Cercetări Economice, în comun cu CNSM, arată că în anii 2006-2014 numă­rul populației economic active s-a redus cu 124,8 mii de persoane, de la 1357,2 mii, la 1232,4 mii, iar numărul persoanelor ocupate a scăzut cu 72,4 mii, de la 1257,3 mii până la 1184,9 mii.

Șomajul în rândul tinerilor rămâne a fi însă cea mai acută problemă, care necesită o atenție sporită din partea factorilor res­ponsabili. Aceasta este cauzată, în mare parte, de competitivitatea scăzută a proaspeților absolvenți ai instituțiilor de învățământ pro­fesional în raport cu lucrătorii cu experiență de muncă.

Sindicatele sunt îngrijorate de reducerea numărului persoanelor economic active

Examinând situația în dome­niul ocupării populaţiei şi a şoma­jului din țară, Comitetul Confede­ral al CNSM a cerut Guvernului să întreprindă măsuri, în scopul asigurării respectării drepturilor şi intereselor social-economice şi de muncă ale salariaţilor.

Astfel, sindicaliștii insistă asu­pra perfecţionării cadrului legal în scopul elaborării mecanismelor de stimulare a investiţiilor în ac­tivităţi antreprenoriale şi de cre­are a noilor locuri de muncă, mai cu seamă în sectorul rural; ra­cordarea programelor de studii din sistemele de învăţământ pro­fesional tehnic şi cel superior la cerinţele pieţei forţei de muncă şi în baza standardelor ocupaţi­onale; îmbunătăţirea sistemului de orientare profesională a tineri­lor etc.