Un angajat de aproximativ 40 de ani al Întreprinderii Municipale Regia „Apă–Canal” Bălţi a fost accidentat recent, în condiţii neclare. Potrivit reprezentanţilor sindicatelor, bărbatul se află în stare gravă la un spital din capitală, după ce ar fi fost lovit de un autovehicul în timpul unor reparaţii ale apeductului, efectuate în orele de serviciu.
Conform spuselor inginerului-şef al ÎM Regia „Apă–Canal” Bălţi, Eduard Boico, lucrătorul accidentat participa, împreună cu alţi colegi de-ai săi, la lichidarea consecinţelor unei avarii produse la reţelele de apeduct. „Nu este clar încă: fie că a trecut o maşină și aceasta l-a lovit, fie că victima se afla în puțul de canalizare. Circumstanţele sunt cercetate în prezent. Nu pot spune mai concret ce s-a întâmplat. La cercetare participă şi inspectorii de muncă, şi poliţiştii”, a declarat Eduard Boico.
Lucrătorul are sub 40 de ani. El se află acum la Chişinău, unde a fost transportat şi a suportat o intervenţie chirurgicală, după ce iniţial a fost asistat de specialiştii instituţiilor medico-sanitare din Bălţi.
„A avut loc o avarie la apeduct, iar în locul în care s-a produs incidentul, muncitorul a intrat în fântâna de canalizare pentru a închide robinetul şi nimeni nu ştie încă ce s-a întâmplat. Atunci când îşi va reveni, el va spune totul”, a adăugat inginerul-şef.
Deoarece victima acestui accident este membru de sindicat, la cercetare participă şi un inspector de muncă al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova.
În corespundere cu normele în vigoare, în momentul în care lucrătorilor le sunt date indicaţii privind efectuarea anumitor lucrări, angajatorul trebuie să
fie în posesia unei evaluări a factorilor de risc la locul de muncă, a precizat, pentru „Vocea poporului”, Gheorghe Burbulea, şef-adjunct al Inspectoratului Muncii al CNSM.
În cazul indicaţiei de a închide robinetul, conducătorul locului de muncă trebuia să verifice dacă există riscuri, cum ar fi intoxicarea cu gaze, asfixierea din lipsă de oxigen sau traumatizarea de către autovehicule. În funcţie de prezenţa riscurilor, superiorul urma să dispună respectarea anumitor măsuri, pentru a fi asigurată securitatea şi sănătatea oamenilor.
Aceste măsuri pot fi indicate şi în instrucţiunile privind securitatea şi sănătatea muncii din cadrul unităţii şi se referă la aspecte precum: lucrul în echipe, folosirea scării pentru coborâre şi urcare sau îngrădirea şi semnalizarea corespunzătoare a locului în care sunt desfăşurate lucrările.
Alta ar fi fost situaţia dacă muncitorii lucrau într-un loc în care accesul este restricţionat. În cazul de faţă, lucrările erau desfăşurate pe carosabil, unde circulă maşini, oameni şi era necesar ca fântâna de canalizare să fie îngrădită, iar muncitorul să fie asistat de alţi colegi. În ce măsură s-a ţinut cont de aceste lucruri, urmează să stabilească participanţii la cercetare.
Gheorghe Burbulea a mai adăugat că, de multe ori, superiorii, în loc să asigure muncitorii cu mijloacele de protecţie necesare, preferă să se justifice prin faptul că legea le dă lucrătorilor dreptul de a refuza să îndeplinească lucrările atunci când există riscuri neasigurate pentru viaţă şi sănătate.
