Foto: arhivă personală
Dionisie Nipomici este vrăjit de lumea cifrelor încă de mic copil. Acum învață la Liceul teoretic „Orizont” din Durlești și a ajuns să ducă faima țării în toată lumea. Are în palmares o mulțime de medalii de bronz și de argint de la olimpiade internaționale din Cipru, Columbia, Turcia, Africa de Sud.
– În ce an ai venit din Dubăsarii Vechi în Chişinău? Cum de a fost posibil acest lucru?
– La Liceul „Orizont” am venit în 2010, când am trecut în clasa a VIII-a. Acest lucru a fost posibil datorită rezultatelor mele în domeniul matematicii. În clasa a VII-a, după ce am luat premiul I la olimpiada raională, am fost selectat pentru participare la Olimpiada națională de matematică, unde am reușit să obțin premiul III. Totodată, am participat la olimpiada Liceului „Orizont”, unde în clasa a VI-a am obținut premiul I, iar în clasa VII – premiul II. Datorită acestor rezultate, am fost observat de profesorul de matematică Marcel Teleucă de la Liceul „Orizont” . Domnia sa m-a contactat și mi-a propus sa vin la acest liceu, unde urma să mă pregătească pentru olimpiadele naționale și internaționale. Aceasta a fost o oportunitate unică și, până acum, cea mai bună alegere din viața mea, care m-a schimbat radical.
– De la ce vârstă ai realizat că îți place matematica?
– Matematica a început să-mi placă de mic copil, pe la cinci ani, fiind încă la grădiniță. Pe atunci, nici nu visam că așputea ajunge așa departe, doar că îmi reușea bine să fac calcule. Încă de mic, număram mărunţişul de la transportul public și altele. Mereu eram curios de ceea ce ține de cifre și îi întrebam pe părinți despre cum e să le aduni sau să le înmulțești, după care ei mă verificau. Iar pe parcurs, pe măsură ce creșteam și descopeream matematica din ce în ce mai mult, am realizat că nu mă mai pot despărți de ea, fiind ceea ce cu adevărat îmi place.
– Ai ales singur această știință sau e o moștenire de la părinți?
– Nu e o moștenire de la părinți, întrucât în familie nimeni nu se ocupă de matematică, cred că e un dar aparte. Am realizat că obțineam rezultate la calcule foarte ușor și aceasta mă încuraja să continuu mai mult. Încă din clasa a II-a, participam la diferite concursuri locale și luam mereu locuri de frunte.
Apoi a urmat Liceul „Orizont”, unde am început pregătiri serioase și ore opționale în fiecare zi. Pe parcurs, de vreme ce mă aprofundam, începea să îmi placă din ce în ce mai mult. Nu pot spune ca am ales eu matematica, mai degrabă matematica m-a ales pe mine.
– Cine te-a încurajat, te-a ajutat să continui mai departe studierea matematicii?
– Mama a fost cea care m-a îndrumat mereu. Încă din clasele primare, când se anunțau concursuri locale, mama era cea care mă lua de mână și mă ducea până în incinta liceului. Apoi mă aștepta afară până când se termina olimpiada, ținând mereu pumnii strânși pentru mine. Nimeni nu m-a silit să fac matematică, o făceam pentru că îmi plăcea. Iar ceilalți din familie, profesorii și colegii îmi urau mult succes. După care, deja în clasa a VII-a, Marcel Teleucă, profesorul care în prezent îmi predă matematica, a început să mă pregătească pentru olimpiadele internaționale, datorită căruia am rezultate frumoase.
– La ce concursuri ai participat, în ce țări și care au fost rezultatele?
– Am participat la diferite concursuri atât la noi în țară, cât și peste hotare. Le voi menționa doar pe cele de nivel internațional, că sunt foarte multe.
2011: Olimpiada Balcanică, Matematica Juniori, în Cipru, Larnaca (medalie de argint); Olimpiada Internațională, Științe Juniori (include fizica, chimia, biologia), în Republica Africa de Sud, Durban (medalie de bronz);
2012: Olimpiada Balcanică, Matematica, în Turcia, Antalya (medalie de bronz); Olimpiada Internațională, Matematica, în Argentina, Mar del Plata (medalie de bronz);
2013: Olimpiada Balcanică, Matematica, în Cipru, Agros (medalie de argint); Olimpiada Internațională, Matematica, în Columbia, Santa Marta (medalie de bronz);
2014: Olimpiada Balcanică, Matematica, în Bulgaria, Plevna (medalie de bronz); Olimpiada Internațională, Matematica, Republica Africa de Sud, Cape Town (mențiune).
– Care a fost cel mai greu concurs de până acum și ce rezultate ai obţinut?
– Nu demult, am trecut printr-o experiență paradoxală, care m-a dezamăgit foarte mult. Uneori, când muncești mai puțin, ai rezultate mai mari decât atunci când muncești mai mult. La olimpiada internaţională, toți elevii de la 14-20 de ani primesc aceeași probă și, fiind mai mic, trebuie să-i bați pe cei mai mari, dacă dorești să câștigi. Cel mai plăcut rezultat a fost în clasa a IX-a, când am luat bronzul, concurând cu cei din clasa a XII-a. A fost un rezultat pe măsură. Însă, anul trecut, în clasa a XI-a, participând deja a treia oară și având patru ani de pregătire, am obținut mențiune, pe când speram la ceva mai mult. Am rămas dezamăgit, dar acest eșec m-a motivat să muncesc mai mult și la anul doresc să obțin un rezultat mai frumos, drept revanșă.
– Performanțele tale sunt rezultatul depunerii a foarte mult efort sau e vorba de un talent aparte?
– După părerea mea, cred că la bază stă talentul. Dacă nu ai talent, e foarte complicat să ajungi la nivel internațional. Însă talentul e doar primul pas, adică ai un potențial pe care trebuie să-l dezvolți. După care urmează munca asiduă în fiecare zi, ani la rând. În opinia mea, este doar 5% talent și restul 95% – muncă.
Foto: arhivă personală
– Cât timp acorzi matematicii, câte ore pe zi sau pe săptămână?
– Zilnic, fac matematică în jur de 5-6 ore. Uneori, când sunt prea obosit și nu prea reușesc, mai iau câte o pauză. De obicei, pe săptămână rezolv probleme și exerciții aproximativ timp de peste 20 de ore. Însă, înainte de olimpiade, ajung și la 40-50 de ore. Matematica ocupă o bună parte din viața mea.
– Mai ești implicat și în alte activități în afară de matematică? Cum reușești în timp?
– Pe lângă matematică, mai am premii la olimpiada republicană de fizică și la cea de economie. O altă activitate curentă este Memory Club Moldova, la care sunt fondator și preşedinte. Este o platformă educațională, care are drept scop îmbunătățirea memoriei prin tehnici mnemonice, in cadrul căreia activez ca trainer. Pe lângă aceasta, mai fac un stagiu la Ministerul Educației și sunt implicat în câteva proiecte de dezvoltare personală și leadership. Însă îmi place foarte mult și sportul, joc fotbal, ping-pong și volei. Reușesc să mă distrez și cu prietenii.
– Care sunt planurile tale de viitor? Unde vrei să înveţi, în Moldova sau în altă ţară?
– Vreau să îmi continuu studiile peste hotare, la o universitate de top din SUA. Acum îmi pregătesc aplicările pentru universitate. După care voi încerca să mă întorc în Moldova și să activez acasă, dacă vor fi condiții bune. Însă, nu pot spune cu exactitate ce voi face, viitorul e imprevizibil și aduce mereu o mulțime de surprize. Poate va fi ceva în domeniul cifrelor, poate voi fi un trainer de afaceri, întrucât îmi place să învățși să inspir pe alți oameni, văzând cum ei își ating scopurile.
– Ce părere ai despre generația actuală de elevi și ce îndemn le-ai putea transmite?
– Generația actuală este una cu potențial și foarte activă, care ar putea face schimbări pozitive. Eu îi îndemn să citească cât mai mult și să nu se limiteze cu ceea ce se predă în școală. Să își facă prieteni buni și să fie uniți. De asemenea, să fie ambițioși și să lupte pentru a-și atinge scopul. Cum spunea Paulo Coelho, „când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea dorinței tale”.
Interlocutor: Adela ŞEVCIUC
