„Măcelul” fondurilor private de pensii

Foto: forbes.kz

Guvernul maghiar este pe cale de a elimina de pe piaţă fondurile pri­vate de pensii, învinovăţite de ciuruirea sistemului naţional de pen­sii, după ce în urmă cu câţiva ani a naţionalizat cea mai mare parte a activelor acestor fonduri pentru a acoperi deficitul de finanţare al statului. Astfel, ministerul maghiar de finanţe a propus un proiect de lege care prevede că fondurile private de pensii trebuie elimina­te, fără a fi stabilit un succesor legal, dacă numărul de membri care plătesc comisioanele de participant nu reuşeşte să se ridice la 70% din total. Se susţine că proiectul are ca scop protejarea economiilor făcute de membrii fondurilor private.

Deşi nu există cifre exacte, datele băn­cii centrale a Ungariei sugerează că mem­brii fondurilor private de pensii nu sunt tocmai „nerăbdători“ să plătească acele comisioane, iar fondurile nu au reuşit să le schimbe atitudinea. Dacă situaţia nu se schimbă, cele patru fonduri private de pensii din Ungaria se vor închide curând, notează sursa citată. Decizia de a desfiin­ţa fondurile private de pensii este dictată de faptul că acestea funcţionează doar pe hârtie.

Până în 2011, Ungaria avea un sistem de pensii construit pe trei piloni, primul fiind un sistem finanţat de stat de tipul „pay-as-you-go“, general şi obligatoriu şi bazat pe solidaritatea dintre generaţii, adică identic cu sistemul nostru de pensii. Acesta era dublat de un regim obligato­riu de fonduri private de pensii introdus în 1997, în care plăţile pentru viitoarele pensii erau deduse din salariile brute şi investite pe pieţe, pentru a genera venituri adiţionale. Al treilea pilon, opţional, per­mitea viitorilor pensionari să depună bani la fondurile private de pensii pentru a-şi finanţa viitoarele pensii.

Fondurile private nu-i ajutau prea mult pe pensionari

Problema sistemului maghiar, comu­nă, de altfel, sistemelor din multe state est-europene, este că contribuţiile trans­ferate de la stat în fondurile private ac­centuau deficitul din sistemul privat de pensii. Apoi, fondurile private preferau să investească banii primiţi în titluri de stat, mai sigure, dar cu randament scăzut, în loc de obligaţiuni sau acţiuni, active, care sunt mai riscante, dar cu randamente mai mari, ajutând astfel la creşterea datoriei statului. Astfel, s-a creat o gaură uriaşă în sistemul de pensii de stat. Veniturile fondului guvernamental din contribuţiile pentru pensii sunt cu 900 de miliarde de forinţi (aproximativ trei miliarde de euro) mai mici decât cheltuielile.

Începând cu 1 ianuarie 2012, după na­ţionalizarea celei mai mari părţi a active­lor fondurilor private de pensii, acestea nu mai pot funcţiona decât ca sistem de pensii suplimentar către care membrii plătesc voluntar o sumă determinată. De la 1 ianuarie 2012, toate persoanele asigu­rate plătesc o contribuţie de 10 la sută că­tre sistemul de pensii de stat, chiar dacă participă şi la fondurile private de pensii. Tot de atunci, fondurile private nu mai pot funcţiona ca parte a sistemului de stat, iar în aceste condiţii a dispărut obli­gaţia de plată a comisionului de membru. Contribuabilii au avut de ales între a se muta „voluntar“ la sistemul de stat şi a rămâne la fondurile private, caz în care ar fi pierdut 70 la sută din economii.

Găurile din buget, peticite cu banii de pensii

În 2011, guvernul maghiar a naţionali­zat active de aproape 10 miliarde de euro de la fondurile private de pensii. Până în 2013, din aceşti bani rămăseseră mai pu­ţin de un miliard de euro. Cea mai mare parte a fondurilor a fost folosită pentru plata datoriilor statului şi acoperirea de­ficitului bugetar şi nimic pentru reforma pensiilor. Datoriile statului au scăzut de la 79,8% din PIB, în 2012, la 79 la sută din PIB, în 2014. Criticii spun că naţionaliza­rea activelor fondurilor private de pensii a permis guvernul să astupe pe termen scurt găurile din buget fără a implementa reforme structurale, dureroase. În acest fel, Budapesta pune în pericol sustenabili­tatea pe termen lung a sistemului.

Sindicatele din Moldova, împotrivă

Reamintesc că sindicatele din Moldova sunt împotriva fondurilor private de pen­sii, ca soluţie de salvare a sistemului pu­blic de pensii din ţara noastră, care se află în prag de faliment. Deoarece, după cum a subliniat Maria Creminscaia, consultant principal, expert în probleme financiare şi social-economice al CNSM, experienţa amară a celor două fonduri private de pen­sii înregistrate în ţara noastră dovedeşte că nici o persoană nu a fost asigurată. În primul rând, există temerea că acestea s-ar putea transforma în nişte structuri criminale de genul IMM, care au înşelat zeci de mii de cetăţeni din ţara noastră şi de peste hotare. Este adevărat că a fost adoptată o lege privind pensiile faculta­tive, contestată, de altfel, de sindicate, deoarece se prevede impozitarea pensii­lor plătite de fondurile private de pensii, constituite din contribuţiile oamenilor. Astfel, singura condiţie a supravieţuirii actualului sistem de pensii din Republi­ca Moldova, în opinia expertului CNSM, este acceptarea condiţiilor sindicatelor de îmbunătăţire a administrării lui, dimi­nuarea practicii plății salariilor „în plic”, calcularea cinstită de către angajatori și achitarea completă a contribuțiilor de asigurări sociale, înăsprirea controlului din partea organelor fiscale, precum și a structurilor CNAS.