Locul de muncă, ce ar trebui să ne hrănească, ne distruge uneori sănătatea

Din cele 24 de ore ale unei zile, opt le petrecem la muncă. Dacă avem un serviciu care ne place, acesta ne aduce satisfacție morală și, nu în ultimul rând, poate și materi­ală. Dacă însă avem o slujbă care presupune efort fizic constant sau e un job cu o atmosferă stresan­tă, acest lucru se răsfrânge nega­tiv asupra sănătății, fie că vorbim despre o muncă sedentară sau ce presupune mișcare, fizică sau inte­lectuală.

Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului dobândite ca urmare a par­ticipării la realizarea unui proces de mun­că. Conform definiţiei date de Organiza-ţia Mondială a Sănătăţii (OMS), „bolile profesionale constituie afecţiuni ale căror agenţi etiologici specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite proce­se industriale sau cu exercitarea unor pro­fesiuni”.

Maria V. din Chișinău a lucrat timp de 20 de ani la o curăţătorie chimică şi s-a îmbolnăvit de astm bronşic, din cauza sub­stanţelor chimice, a prafului şi temperaturi­lor scăzute din încăpere. Acum este invalid de gradul II, primeşte o indemnizaţie de la stat de 2000 de lei și de câțiva ani umblă prin instanțe ca să obțină o indemnizație de la patron pentru că nu a avut grijă de securitatea și sănătatea angajaților la locul de muncă.

Nina M. din Nisporeni toată viața a fost bibliotecară și a inhalat praf de pe cărți. Astăzi luptă cu cancerul de plămâni. De șapte ani, Margareta S. vopsește jucării. O dată pe an, toți angajații trec examenul medical. Acum însă a suferit o intervenție chirurgicală și medicul nu exclude faptul că motivul ar fi chimicalele din vopsele. Feme­ia spune că în timpul procesului de lucru poartă mască, dar lucrează fără mănuși.

„La o păpușă lucrează șapte persoane. Eu vopsesc părul, altă persoană vopsește cămașa, alta – cizmele…”, explică procesul de lucru Margareta.

Patronii, responsabili de bolile profesionale

Potrivit medicilor, bolile profesionale apar frecvent din cauza neglijenţei patro­nilor, iar unele maladii pot să dea semne și simptome peste ani de zile. Oamenii se îmbolnăvesc, umblă pe la doctori și nu-și dau seama că meseria care-i hrănea i-a și adus pe patul de spital. Se însănătoșesc și revin la locurile de muncă ce le cauzează moartea lentă.

„Un simplu muncitor nu poate să-și dea seama în ce caz boala lui este de la locul de muncă sau este provocată de alți fac­tori. Pentru aceasta avem regulament sani­tar prin care toți angajații expuși la riscuri trebuie să fie monitorizați medical atât la angajare, cât și pe parcursul perioadei de exercitare a obligațiilor de servici”, explică Rodica Țabur, șefa Centrului național de boli profesionale.

În Republica Moldova, deși există le-gislație prin care angajaților trebuie să le fie create condiții de muncă sănătoase, aceasta prea puțin este respectată. Iar oa­menii care dobândesc boli profesionale suferă întreaga viața, dar de multe ori nu cunosc acest lucru.

„Încă suntem într-un impas în care nu putem să diagnosticăm bolile profesionale la nivelul necesar pentru ca ele să fie re­cunoscute, diagnosticate, să fie tratate”, a menționat Rodica Țabur.

Covid, boală profesională în toată Europa, în R. Moldova – nu

Federația Sindicală „Sănătatea” a făcut demersuri către Ministerul Sănătății să re­cunoască Covidul drept boală profesională în rândul medicilor, dar, deocamdată, acest lucru nu s-a întâmplat.

„Toate țările din Europa recunosc Covidul ca boală profesională în rândul acelor categorii de persoane considerate cu un risc mai mare. Cu regret, Republica Moldova nu a ajuns la etapa ca să recu­noască Covidul ca boală profesională”, a recunoscut medicul Rodica Țabur.

Potrivit statisticilor, s-ar părea că în Republica Moldova condițiile de muncă sunt aproape ideale și foarte puțini anga-jați suferă de boli profesionale. Fiind între-bată de statistici în acest domeniu, Rodica Țabur a afirmat că „sunt ani în care au fost doar două persoane diagnosticate cu boli profesionale, am avut ani în care nu a fost nici unul”.

Ion Preguza, expert în Departamentul juridic al CNSM, ne-a informat că timp de șase ani (2013-2019) au fost înregistrate doar 16 cazuri de boli profesionale în Re­publica Moldova.

Juristul spune că angajatorii sunt obligați prin lege să asigure sănătatea și securita­tea la locul de muncă și că investigațiile medicale ale angajaților care lucrează în condiții de risc sunt obligatorii. Însă acest lucru se întâmplă arareori, doar în cazurile în care patronii într-adevăr țin la lucrători și prețuiesc munca efectuată de aceștia, țin la sănătatea lor.

„În cazul în care aptitudinile profesio­nale ale salariatului nu mai corespund la locul de muncă drept urmare a unei boli profesionale, atunci se examinează posi­bilitatea dacă el poate fi transferat la un alt post ce nu are nici un risc pentru să­nătatea omului. Se stabilește vina pentru pierderea capacității de muncă și, în măsu­ra în care angajatorul poartă responsabili­tate pentru contractarea bolii profesiona­le, evident că i se plătește pentru paguba pricinuită, pentru pierderea sănătății din bugetul întreprinderii”, a explicat Ion Preguza.

Problema la noi este că nu avem o monitorizare a sănătății salariaților, o evaluare a factorilor de risc la locul de muncă

Statisticile internaționale arată că bolile asociate muncii continuă să fie răspunză­toare pentru aproximativ 2,4 milioane de decese la nivel mondial în fiecare an, în­tre care 200 de mii de decese în Europa. Ion Preguza a venit aici cu o comparație a situației din Republica Moldova și din alte țări europene.

În R. Moldova, indicele morbidității pro­fesionale este în medie de 0,43 la 100.000 de angajați. în Letonia – 139 la 100.000, în Finlanda – 193, în Suedia – 349, Dane­marca – 391. „La noi, se lasă impresia că sunt niște condiții de muncă ideale. Dar problema nu e că se muncește în condiții foarte bune, ci pentru că nu avem o monitorizare a sănătății salariaților, nu avem o evaluare a factorilor de risc la locul de muncă”, a conchis specialistul.

Am realizat un sondaj de opinie în stradă, pentru a vedea ce știu oamenii despre bolile profesionale.

• Ion, 70 de ani: În învățământ, bolile profesionale sunt nervozitatea. Cunosc un caz de boală profesională potrivit căruia un tractorist s-a stropit cu chimicale și a orbit de un ochi, cunosc accidente de muncă în construcții.
• Eduard, 34 de ani: Sunt boli profesionale, cunosc câte ceva despre ele. Slavă Domnului, până acum nu am pățit nimic sau poate eu nu știu.
• Petru, 56 de ani: Mă dor mâinile, stomacul, am și hernie de disc, mă doare și capul.
• Maria, 65 de ani: Am probleme cu coloana vertebrală din cauza postului de muncă pe care l-am avut. Ridicam greutăți. Atunci nu era cum e acum, când se fac multe lucrări în mod automatizat.