Izvor de drepturi suplimentare pentru salariaţi, angajatori și economie

 

Reprezentanţii sindicatelor pledează pentru încheierea unor con­tracte colective de muncă la toate unităţile economice din ţara noastră, ca metodă de combatere a sărăciei în rândul salariaţilor. Potrivit lor, în timp ce majoritatea angajaţilor sunt săraci, nu sunt cunoscute cazuri ca şi patronii să se afle în aceeaşi situaţie, iar da­tele publicate de structurile fiscale denotă că numărul milionari­lor este în creştere.

 

În virtutea misiunii lor de a apăra dreptu­rile şi interesele salariaţilor, reprezentanţii sindicatelor trebuie să fie cei care solicită iniţierea negocierilor pentru încheierea con­tractelor colective de muncă, a menţionat Petru Chiriac, vicepreşedinte al Confedera­ţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, în cadrul unei mese rotunde, desfăşurate recent la Institutul Muncii.

În opinia sa, este cert că atunci când sin­dicatul de la o anumită unitate economică nu ştie ce înseamnă un contract colectiv de muncă, avem de a face cu o stare de indi­ferenţă. Astfel, acolo unde sunt relaţii de colaborare, de parteneriat între patron şi sindicate, există şi contract colectiv de mun­că. Pe de altă parte, lipsa acestui document denotă faptul că ori este pasiv sindicatul, ori patronul nu permite să fie încheiat un astfel de contract.

 

Obligaţi să negocieze

 

Conform Codului muncii, reprezentanţii salariaţilor şi ai angajatorilor au dreptul de a iniţia şi a participa la negocierile colective pentru elaborarea, încheierea, modificarea sau completarea contractului colectiv de muncă sau a convenţiilor colective. Repre­zentanţii părţilor la care le-a fost transmisă o propunere în formă scrisă de începere a negocierilor colective sunt obligaţi să pur­ceadă la acestea în decurs de şapte zile ca­lendaristice de la data avizării.

Aproximativ două treimi din cele peste 7000 de organizaţii sindicale primare exis­tente pe lângă unităţile din ţara noastră au reuşit până acum să 

negocieze şi să încheie contracte colective de muncă.

În opinia lui Petru Chiriac, acest indicator denotă că starea de lucruri nu este una satis­făcătoare. Or, principala activitate desfăşu­rată de sindicate împreună cu patronatele este dialogul social prin prisma contractelor colective de muncă. În ţările cu tradiţii în materie, astfel de documente sunt încheiate la 90 la sută din întreprinderi.

 

Suport confederal

 

Pentru Chiriac a precizat că, pentru a spori cunoştinţele şi capacităţile liderilor sindicali legate de negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, reprezen­tanţii CNSM au elaborat un şir de lucrări, precum şi un model de astfel de document. Totodată, în 2010, a fost efectuat un studiu legat de calitatea acestor contracte, iar 2011 a fost dedicat îmbunătăţirii situaţiei legate de documentul în cauză.

Pornind de la faptul că, odată cu trecerea timpului, lucrurile nu par să evolueze în di­recţia necesară, Petru Chiriac a propus ca şi 2017 să fie declarat de CNSM anul contrac­tului colectiv de muncă.

Situaţia actuală este influenţată şi de ni­velul insuficient de reprezentare a salaria­ţilor, mai ales în sectorul real al economiei. Una din strategiile necesare în acest caz este crearea de noi organizaţii sindicale şi solici­tarea de către acestea să fie iniţiate negocieri orientate spre încheierea de contracte colec­tive de muncă.

„Noi ne punem mari speranţe în schim­barea atitudinii patronatelor faţă de locul sindicatelor în societate, faţă de colaborarea dintre salariaţi şi angajator, faţă de remu­nerarea salariaţilor şi combaterea sărăciei. Acum, majoritatea angajaţilor sunt săraci, dar n-am văzut patroni care nu ar fi bogaţi. Mai mult, datele publicate de structurile fis­cale denotă că numărul milionarilor creşte. Pentru a scoate angajaţii din sărăcie, sun­tem datori să încheiem contracte colective de muncă”, a concluzionat Petru Chiriac.

 

Un dialog bipartit normal ar putea

demara doar în cazul triplării salariilor

 

„De multe ori, îmi vine greu să trec peste anumite principii de management în decizi­ile pe care trebuie să le iau în calitate de an­gajator, chiar dacă îmi doresc să îndeplinesc dorinţele angajaţilor”, a remarcat, în cuvân­tul său de salut, Sergiu Stanciu, directorul general al Institutului Muncii.

În opinia sa, negocierile colective care au loc la nivel de unitate sunt în impas din cau­za că salariile din ţara noastră sunt derizorii şi nu ating nici măcar minimul de existenţă. Pentru a depăşi această situaţie, angajatorii ar trebui mai întâi să tripleze salariile lucră­torilor şi abia după aceea ar putea demara un dialog bipartit normal, iar contractele colective de muncă vor avea valoare. În caz contrar, vorbim despre o prăpastie enormă între cei care vor să-şi schimbe situaţia per­sonală şi cei care au toate pârghiile, inclusiv legale, pentru aceasta.

Şi, de vreme ce patronii nu doresc să facă nici un fel de concesii, lucrătorii ar trebui să discute cu ei cât mai des şi să abordeze în esenţă problemele existente, a sugerat Ser­giu Sainciuc. Or, în cazul unor discuţii su­perficiale, patronii au destul teren pentru a pretinde că nu dispun de posibilităţi şi ac­ceptă să fie încheiate contracte sau conven­ţii colective care nu convin nici uneia dintre părţile semnatare.

 

Concluzii şi recomandări

 

Conform datelor statistice de care dispu­ne CNSM, la 1 ianuarie 2016, în ţara noastră erau înregistrate peste 7000 de organizaţii sindicale primare. Totodată, în corespun­dere cu informaţiile furnizate de sindicatele de ramură de nivel naţional, la 1 iunie 2016, erau încheiate şi produceau efecte juridi­ce aproape 4700 de contracte colective de muncă.

În acelaşi timp, un studiu efectuat ante­rior la comanda Confederaţiei Naţionale a Patronatului din Moldova, a arătat că anga­jatorii moldoveni consideră că dialogul so­cial desfăşurat la nivel de întreprindere nu este dezvoltat.

Statisticile oficiale din ţara noastră sunt sporadice şi nu oferă o imagine de ansamblu privind negocierea şi încheierea contractelor şi convenţiilor colective de muncă, a apreci­at Liliana Posţan, cercetătoare în cadrul In­stitutului Muncii. Astfel, potrivit reprezen­tanţilor Inspectoratului de Stat al Muncii, în ţara noastră există aproximativ 50 de mii de întreprinderi active şi doar aproximativ patru la sută dintre acestea dispun de con­tracte colective de muncă.

 

Statistici sporadice

 

Liliana Posţan a subliniat că în ţara noas­tră au fost aplicate contracte colective de muncă şi până la proclamarea independen­ţei, în 1991. În acea perioadă, prin interme­diul contractelor în cauză erau fixate anga­jamente reciproce ale administraţiilor de la întreprinderi şi colectivele de muncă privind realizarea planurilor de producţie, stimula­rea întrecerii socialiste, întărirea disciplinei de producţie şi de muncă etc.

După formularea conceptelor de dialog şi parteneriat social, o perioadă, cuprinsă între 2003 şi 2007, contractele colective de mun­că au repetat în mare parte normele stabilite în Codul muncii. Acest lucru era util pentru ca oamenii să fie informaţi despre faptul că au avut loc schimbări în raporturile de mun­că.

Începând din 2007, în acest proces au apărut unele semne de maturizare şi deja reprezentanţii sindicatelor depun eforturi pentru ca contractele colective de muncă să dispună de o mai mare valoare adăugată. Li­liana Posţan consideră că aceste procese pot fi impulsionate prin elaborarea unor planuri de acţiuni axate pe diferite compartimente din lege legate de relaţiile de muncă, pre­cum ar fi: salarizarea, timpul de muncă şi de odihnă, formarea profesională continuă etc.