Inegalităţile izbitoare compromit veniturile populaţiei

Foto: Nicu Bînzari

Veniturile disponibile medii lunare ale unei persoane în ţara noastră, adică veniturile care rămân în buzunarul nostru după reţinerea impozitului pe venit, precum şi a plăţilor şi con­tribuţiilor obligatorii, potrivit ultimelor date ale Biroului Naţional de Statistică, sunt cu puţin mai mari decât minimul de existenţă, 1667,7 lei, şi constituie 1787,4 lei. Acestea se formează din câştigurile obţinute din activitatea salariată, din activitatea individuală agricolă, din acti­vitatea de antreprenoriat, din proprietate (rentă, dobândă, dividende ş. a.), precum veniturile proprietarilor de locuinţe din darea acestora în chirie, din prestaţiile sociale, remitenţe.

Un studiu realizat de către Insti­tutul Naţional de Cercetări Econo­mice (INCE), la comanda Confede­raţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova (CNSM), arată că cele  mai mari venituri înregistrează locuito­rii din mediul urban, 2342,33 lei, mărimea medie lunară pe o persoa­nă, adică de 1,7 ori mai mari decât în mediul rural. Acest decalaj, în opinia savanţilor de la INCE, se datorează în mare parte diferențelor semnifi­cative în venituri din activitatea sa­lariată. De exemplu, în orașele mari, veniturile medii din activitatea sala­riată constituie 1446,14 lei pe lună la o persoană, de patru ori mai mari decât cele ale unui om din mediul rural. Astfel, dacă în gospodăriile casnice din oraşele mari ponderea veniturilor din activitatea salariată în veniturile totale disponibile pen­tru o persoană constituie 61,7%, la nivelul altor orașe – 39,8%, iar în mediul rural, doar 28,3 la sută. De asemenea, autorii studiului con­stată existenţa unor diferențe sem­nificative şi pe alte surse de venit disponibil. Bunăoară, în oraşele mari, mărimea veniturilor medii din activitatea individuală agricolă constituie 3,61 lei de persoană, adi­că de 12,8 ori mai puțin decât în alte orașe, și de 69,5 ori mai mici faţă de mediu rural.

Veniturile orăşenilor sunt de aproape 4 ori mai mari decât ale celor de la sate

Aşadar, rezultă din studiul INCE, principală sursă de venituri disponi­bile medii pentru o persoană în ţara noastră o constituie câştigurile din activitatea salariată. A doua sursă de formare a veniturilor disponibile medii pentru o persoană din mediul urban o reprezintă prestaţiile soci­ale, 15,1 la sută pentru oraşele mari și 24,6% pentru restul oraşelor din ţară. În timp ce, în mediul rural, pe această poziţie se află remitențele, 22,9%. Pe când a treia sursă de ve­nituri disponibile medii ale unei persoane o constituie remitenţele, pentru mediul urban, și prestațiile sociale, pentru cel rural.

Diferenţe accentuate

Oamenii de ştiinţă de la INCE  consideră că în Republica Moldo­va avem de a face cu o inegalitate accentuată în ce priveşte veniturile disponibile medii ale unei persoane din categoria celor mai înstăriţi și a celor mai săraci locuitori. Îndeo­sebi, cele mai grave disproporţii în acest sens se atestă la oraşe. Astfel, mărimea venitului disponibil me­diu al unei persoane din categoria celor mai avuţi orăşeni se ridică la 2791,89 lei, faţă de 920,28 lei, din categoria celor mai săraci din me­diul urban. Prin urmare, decalajul dintre veniturile disponibile medii ale unei persoane din diferite ca­tegorii de populaţie în condiţiile oraşelor noastre poate ajunge la 300%. În condiţiile de la sat, aceas­tă diferenţă este puţin mai mică, de 290%.

Decalaje pe surse de venit

Totodată, autorii studiului con­semnează o inegalitate mai mare la nivelul unor componente ale veni­turilor disponibile medii ale unei persoane, comparativ cu dispro­porţionalităţile care se înregistrează la capitolul venituri disponibile în general. Mai cu seamă, această re­marcă vizează sursele de venit din activitatea salariată în condiţiile oraşelor mari, din activitatea in­dividuală non-agricolă, remitenţe, pentru mediul rural. De altfel, spun colaboratorii INCE, şi la nivelul ce­lorlalte tipuri de surse de venituri se observă o anumită tendinţă de creştere a decalajelor. Bunăoară, în ceea ce priveşte remitenţele, cea mai mare pondere a transferurilor băneşti de peste hotare revine me­diului rural. Astfel, o persoană de la ţară primeşte lunar din străinătate în medie o sumă de 1031,33 lei, cu 33,1% mai mult faţă de mediu ur­ban, şi de 2,8 ori mai mare faţă de oraşele mari. Este adevărat că la sate se înregistrează cel mai mare grad de inegalitate, după volumul remiterilor între diferite categorii de persoane.

Se atestă o diferenţiere semni­ficativă şi după numărul gospodă­riilor casnice care primesc bani de peste hotare. De exemplu, în con­diţiile oraşelor mari, categoriile de persoane cu venituri mari benefi­ciază de 70,7% din sumele de bani venite din străinătate. Pe când în restul oraşelor din ţară, acestei ca­tegorii de persoane îi revine 31,4%, şi 21,3% la sate. În timp ce pături­le mai sărace reprezintă doar 2,2% din numărul total al persoanelor care primesc bani de peste hotare, la nivelul oraşelor mari, 6,7% în restul oraşelor din ţară şi 15,3% la sate. Astfel, spun autorii studiului, se confirmă unul dintre postulatele teoriei migraţiei, conform căruia ni­velul migraţiei creşte odată cu creş­terea veniturilor populaţiei.

Se impun măsuri de echilibrare a diferenţelor de venituri

Cum concep savanţii INCE di­minuarea inegalităţilor de veni­turi la nivelul surselor de venit, al categoriilor de persoane? Printre principalele măsuri în acest sens, aceştia consideră necesar amelio­rarea sistemului de impozitare a ve­niturilor populaţiei. În primul rând, prin reglementarea de către stat a disproporţiilor la nivel de venituri în scopul reducerii acestora, fapt ce presupune redistribuirea veniturilor înalte şi foarte înalte ale familiilor bogate, cu suportul mecanismului fiscal. Se impune aplicarea cotelor progresive ale impozitului pe venit, fapt ce corespunde spiritului econo­miei orientate social. Adică, se cere introducerea unei trepte mai înalte de impozitare a sumei, care va fi su­pusă impozitului pe venit la o cotă maximă. De asemenea, introduce­rea încă a unei cote de impozitare a venitului persoanelor fizice, măsură conformă cu experienţa mondială şi, în special, cu practica ţărilor UE.

Majorarea scutirilor personale favorizează salariaţii cu venituri mici

O altă măsură ar fi, după autorii studiului INCE, majorarea mărimii scutirii personale a impozitului pe venitul persoanelor fizice. În pre­zent, în Republica Moldova, mări­mea scutirii personale constituie 39-49% din valoarea minimului de existenţă. Rezultă că raportul dintre scutirea personală şi valoarea mini­mului de existenţă a fost mai mic de 50%, ceea ce reprezintă un moment extrem de negativ. De aceea, se re­comandă o posibilă creştere în pro­cente a mărimii scutirii personale în raport cu minimul de existenţă. Astfel, acesta să fie stabilit la nive­lul de 50% în perioada anilor 2015-2016; 75 la sută, pentru 2017-2019, şi 100%, începând cu 2020.

Vorbind despre efectele aplică­rii acestei măsuri, savanţii INCE susţin că în cazul aplicării scutirii personale la nivel de 50% din mini­mul de existenţă, ceea ce presupune micşorarea sumei impozabile luna­re cu 804 lei, vor fi scutiţi de plata impozitului pe venit 1,5 la sută din angajații economiei ţării. De exem­plu, în sectorul agricol, ponderea lucrătorilor care nu vor plăti acest impozit va atinge 18,5%, iar în sfe­rele energie electrică, gaze şi apro­vizionare cu apă, unde salariile sunt mari, doar 0,1  la sută.

În situaţia în care s-ar accepta creşterea mărimii scutirii personale la nivel de 75% din valoarea mini­mului de existenţă, ceea ce va repre­zenta 1206 lei pe lună, de plata im­pozitul pe venit vor fi scutiţi 10,5% din numărul angajaților din eco­nomie, inclusiv 22,8% din sectorul agricol, şi 1 la sută din numărul sa­lariaţilor din sfera energiei electrice, gaze şi aprovizionarea cu apă. Însă, dacă s-ar accepta stabilirea scutirii personale la nivelul valorii medii a minimului de existenţă, după cum recomandă cercetătorii de la INCE, nu vor plăti impozitul pe venit 26,5% din numărul angajaților din economie.

Ponderea lucrătorilor din agri­cultură, absolviţi de achitarea im­pozitului respectiv, se va ridica la 42,7%, iar din sectoarele de  energie electrică, gaze şi  aprovizionarea cu apă, va ajunge la 4,5%.