Pe 4 iunie se împlinește un an de când Dumitru Ivanov și-a încheiat rostul pământesc și a plecat dincolo de marginile lumii, lăsând după sine urme adânci de lumină.
Lui Dumitru Ivanov i-a fost predestinat încă de la naștere să facă bine, să aducă bucurii oamenilor. Nu întâmplător a ales să fie profesor, un dascăl cu vocație care a reușit să cultive, să construiască conștiințe și suflete. În calitatea sa de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, s-a străduit să facă legi bune pentru oameni. Pe întreg parcursul lungii cariere de președinte al Federației Sindicatului Educației și Științei, a știut să apere drepturile și demnitatea oamenilor și să-i îndemne pe mulți alți lideri sindicali să îndeplinească această nobilă misiune. Astfel, Dumitru Ivanov a reușit să formeze generații de sindicaliști temerari, care au ales să urmeze modelul, felul de a fi al președintelui FSEȘ.
Om de o integritate și verticalitate rară, mobilizat de dragostea pentru oameni, nu și-a plecat capul în fața mai marilor zilei. A înțeles substanța și importanța strategiilor, a tacticilor și manevrelor pentru atingerea obiectivelor. Înzestrat cu arta diplomației și a științei mecanismelor comunității, a știut să negocieze, să polemizeze, să impună punctul său de vedere, să obțină, în final, beneficii pentru oameni.
A prețuit în colegi onestitatea, bunătatea, responsabilitatea, demnitatea, spiritul de inițiativă, dăruirea de sine și pentru că poseda el însuși aceste calități cu prisosință.
A fost un suflet înflăcărat, vesel, ironic și autoironic, autoritar, după caz, cu un discurs bine articulat, mobilizator și cu un gust al lucrului bine făcut.
Ne lipsește mult această personalitate complexă – Dumitru Ivanov – care și-a câștigat nemurirea prin multul bine făcut oamenilor pe care i-a iubit enorm, până la durere.
Colegii din FSEȘ
