În memoriam promisiunilor deşarte

Foto: stiriledecluj.ro

Moldova e ţara promisiunilor deşar­te. Ţara unde, dacă ştii să promiţi şi nu te ţii de cuvânt, poţi să ajungi om mare, cu maşină la scară, cu palate împărăteşti în ţară şi peste hotare. Dacă nu poţi să torni verzi şi uscate oamenilor, ca ei să te creadă, nu ai nici o şansă să ajungi sus, în Parla­ment, Guvern sau în alte fotolii cu încălzire birocratică. Lucrul acesta se referă, în mare parte, şi la politi­cienii noştri, pentru care politica se ţine pe falsuri.

Moldovenilor le place să fie hrăniţi cu gogoşi

Astfel, în ţara noastră, politicienii le pot promite tot ce vor cetăţenilor, mai ales în campania electorală. Ei pot să toarne pala­vre cu găleata, ca mai apoi să se facă într-o ureche şi să uite de poveştile de dragoste cu care ne-au mângâiat auzul. Iar moldo­venii, după cum ştiţi, pe lângă slăbiciunea de a fi uituci, mai au una – le place să fie hrăniţi cu gogoşi.

Să ne amintim cum, de-a lungul anilor, demnitarii ne îmbătau cu apă rece, spu­nând că vom avea salarii de 400 de euro şi pensii de 200, că vor gazifica satele, repa­ra drumurile…

Dar cum ne-au delectat ei pe noi, chişi­năuienii, cu poveşti de adormit copiii. Vă amintiţi ce mândreţe de stadion promiteau să construiască în regiunea Circului, dar ce ne făgăduiau ei să facă din fostul stadion republican? Bineînţeles, nu ceea ce ve­dem noi astăzi – o paragină, ci un complex sportiv de nivel european. Ne-au promis, acum şapte ani, să repare şi Circul con­form standardelor europene. Cu ce ne-am ales, noi vedem, dar ne facem morţi… pe arena Circului aflată în ruină. Ce-i drept şi actualii demnitari, acum patru ani, au dat cuvântul de onoare că peste un an Circul îşi va deschide larg uşile pentru copiii noş­tri, dar au trecut trei ani de atunci şi noi continuăm să credem că dacă au zis o să facă. Aşa ne este feleşagul.

Le creşteau aripile, când vociferau că vor repara, în doi-trei ani, toate străzile din oraş, iar noi, naivii, ne imaginam în- dată cum Chişinăul se transformă într-un oraş european. Astăzi, demnitarii noştri ne spun că străzile din Chişinău vor arăta ca în Europa abia peste 20 de ani. Douăzeci de ani au trecut, de ce să nu mai aşteptăm încă douăzeci.

Tot aici, în­tr-o zonă mai pitorească, spuneau că va fi amplasat Muzeul satului moldovenesc cu Casa mare, moară de vânt, cârciumă şi alte construcţii.

Atenţie! Trebuia să fie construit şi un teren pentru ciclişti, iar pentru amatorii de schi – un munte din zăpadă artificială. Astăzi, dacă ne ridicăm la înălţimea ochi­lor de vultur, vedem că locuitorii oraşului şi-au rupt pantalonii să tot cadă cu fundul pe pârtiile artificiale. Trebuie să menţio­năm că asemenea proiecte au fost iniţiate şi duse la bun sfârşit pe … apa sâmbetei şi în alte localităţi din ţară.

În sfârşit, să ne amintim şi de promisiu­nile înflăcărate de a deschide pentru mol­doveni mii de noi locuri de muncă şi de a edifica Europa la noi, acasă.

Şi pentru toate aceste mari şi deosebite realizări în domeniul promisiunilor deşar­te mulţi dintre demnitarii noştri au fost onoraţi de către stat cu ordine, medalii şi diplome de onoare.

Ei doar au edificat Europa, la noi, aca­să. Ce-i drept, nu pentru popor, ci pentru domniile lor. Oare miile de vile luxoase (un oraş cu palate luxoase a fost înălţat măreţ chiar pe dealul din Valea Morilor) care au apărut în ultimii 20 de ani în toa­tă ţara, ascunse după garduri de trei me­tri înălţime, cu camere video, cu maşini de zeci de mii de euro, cu pază înarmată la poartă, nu sunt merite deosebite? Altfel spus, demnitarii noştri au construit pentru ei paradisul în Moldova, iar pe popor îl ţin în sărăcie, hrănindu-l cu promisiuni şi cu îndemnul – răbdare, căci Europa, ne învaţă tot ei, nu a fost construită într-un an sau doi, dar nici în 22 de ani.

Un an electoral cu mult praf în ochi

Un lucru trebuie să înţelegem, fiecare are ce merită. Ei au meritat să trăiască în Paradis – trăiesc, noi am meritat să supra­vieţuim în cea mai săracă ţară din Europa – supravieţuim.

Ce va urma după aceste mari victorii? Aţi ghicit! Va urma, ba nu, am păşit deja într-un an electoral, când politicienii vor încerca din nou să ne arunce praf în ochi. Interesant, ce ne vor promite ei de data aceasta ca noi să-i alegem iar?

Nu ne va fi uşor să-i ascultăm, să-i cre­dem, dar şi mai greu ne va fi să facem ale­gerea corectă. Va fi un an dificil, când va trebui să scăpăm de indiferenţă, de frică, de laşitate şi să ne luăm soarta în mâini. A venit timpul ca noi să ne decidem viito­rul. Prea mult timp le-am dat crezare ce­lor care ne-au hrănit cu promisiuni goale. A venit timpul ca in memoriam acestor demnitari şi politicieni să aprindem câte o lumânare.

Iar ca să facem faţă aspiraţiilor euro­pene, avem doar o singură soluţie, să ne înarmăm cu mai multă hotărâre şi înţelep­ciune pentru a-i identifica şi a-i vota pe cei care cu adevărat vor binele acestui popor.